Următoarele sunt cele mai importante boli sau complicații la care pot contribui tulburările de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD):
Tulburări endocrine, nutriționale și metabolice (E00-E90).
- Obezitate (obezitate)
Sistemul musculo-scheletic și țesut conjunctiv (M00-M99).
- osteoporoza (pierderea osoasă) - 5-10% a scăzut media minerală osoasă maximă densitate (DMO) la copii și adolescenți tratați cu stimulenți (amfetamina, dextroamfetamină, lisdexamfetamină, metilfenidatul, levoamfetamina) în timpul creșterii.
Psihicul - Sistem nervos (F00-F99; G00-G99).
- ADHD, persistent - la 40-80% dintre copiii afectați, o tulburare este încă detectabilă la vârsta adultă.
- Tulburări afective (tulburare bipolară; depresiune).
- Agresiune
- Tulburări de anxietate
- Comportament antisocial
- Afectarea dezvoltării rolurilor sociale
- Delincvenţă
- DEPRESIE (coincidență mare / sincronizare a evenimentelor la adulții în vârstă).
- Abuz de substante/dependența de droguri (persoane diagnosticate cu ADHD la maturitate).
- Insomnie (tulburări de somn) în timpul tratamentului stimulativ: agravarea calității somnului și scurtarea duratei somnului
- Tulburări de comportament de opoziție
- Comportament riscant
- Modificări ale dispoziției
- Tulburări de comportament social
- Tulburare de dependență
- Dependența de tutun; proporția fumătorilor în rândul pacienților tineri cu ADHD este de două până la trei ori mai mare decât în rândul altor colegi
Simptome și constatări anormale clinice și de laborator neclasificate în altă parte (R00-R99)
- Constipație/ constipație (copii cu ADHD: 4.1% vs 1.5%).
- Fecale incontinenţă/ incapacitatea de a reține mișcările intestinului (copii cu ADHD: 0.9% față de 0.7%)
- Suiciditate (risc de sinucidere) în „tulburarea deficitului de atenție” (cu sau fără hiperactivitate).
Leziuni, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe (S00-T98).
- Leziuni traumatice ale creierului (TBI), ușoară.
- Accidente
- Creșterea mortalității (rata mortalității; 3, 4% crescută comparativ cu grupul martor); fetele erau afectate mai des decât băieții; cu cât diagnosticul a fost pus mai târziu, cu atât rata mortalității a fost mai mare