Sialendoscopie: tratament, efecte și riscuri

Sialendoscopia este o procedură medicală ORL de diagnostic și terapeutic pentru vizualizarea și tratamentul sistemelor ductale ale glandei salivare cefalice mari. O indicație pentru endoscopie apare în primul rând atunci când se suspectează calculi salivari. Procedura este, de asemenea, populară pentru umflarea recurentă a glandei salivare.

Ce este sialendoscopia?

Sialendoscopia este o procedură de diagnostic și terapeutică ORL utilizată pentru vizualizarea și tratarea sistemelor ductale ale glandei salivare cefalice majore. Glanda salivară este un sistem complex care conține o varietate de conducte și alte structuri anatomice. Când apare umflarea glandei salivare, pacienții se adresează unui medic otorinolaringolog pentru clarificări suplimentare. Sialendoscopiile sunt adesea efectuate în acest context. Acestea sunt proceduri de diagnostic endoscopic ORL. Endoscopiile sunt examinări minim invazive care permit medicului să vadă în interiorul unui pacient folosind un endoscop. Silendoscopia este o endoscopie a glandei salivare cefalice mari și a canalelor sale salivare. Din acest motiv, procedura este adesea denumită canal salivar endoscopie. Procedura există de la începutul anilor 2000. De regulă, numai centrele ORL mai mari și spitalele universitare ORL oferă examenul și îl utilizează în primul rând atunci când sunt suspectate pietre salivare obstructive. În combinație cu sialendoscopie, sunt adesea utilizate proceduri suplimentare de imagistică, în special sonografie, imagistică prin rezonanță magnetică, Sau tomografie computerizată. Ultrasunete examinarea glandei salivare face parte din diagnosticul standard. Sialografia sau glanda salivară scintigrafie se utilizează în asociere cu sialendoscopie numai în cazuri absolut excepționale.

Funcția, efectul și obiectivele

Sialendoscopia este o endoscopie de diagnostic care oferă medicului imagini statice și în mișcare ale canalelor pancreatice majore ale cap. În cazuri excepționale, probele de lichide și țesuturi sunt preluate suplimentar din conductele glandei salivare în sensul biopsiilor. Scopul sialendoscopiei este întotdeauna de a stabili un diagnostic. Pentru a efectua procedura, medicii ORL utilizează în cele mai multe cazuri un mini-endoscop semiflexibil cu diametre ale arborelui cuprinse între 0.8 și 2.0 milimetri. Endoscopul este introdus prin ostiul natural în interiorul cavitatea bucală în glanda parotida sau glanda submandibulară. Endoscopia canalelor salivare este singura procedură pentru vizualizarea directă a sistemelor canalelor salivare. Pe lângă diagnosticarea tulburărilor obstructive ale glandei salivare cefalice majore, endoscopia poate avea și obiective terapeutice și, în acest caz, este denumită endoscopie terapeutică. În acest context, medicul folosește sialendoscopie pentru a trata calculii salivari, de exemplu. Sialendoscopul poartă canale de intervenție care permit tratamentul calculilor. Toate pietrele salivare potențiale sunt preluate de sialendoscop în coșuri mici de captură și eliminate din canalele salivare în acest fel. Dilatarea intervențională pentru stenoză și tratamentul țintit al inflamaţie în conductele salivare este de asemenea posibilă folosind sialendoscopul. Dacă unul dintre glandele salivare umflă în mod repetat înainte, în timpul sau după consumul de alimente, medicul își asumă o cauză obstructivă și suspectează un blocaj al conductelor, ca să spunem așa, ca declanșator al umflăturilor. Această obstrucție corespunde a piatra salivara în mai mult de jumătate din toate cazurile. Diagnostici suspectați de a piatra salivara sunt realizate predominant pe baza tabloului clinic caracteristic. Pacientii istoricul medical iar palparea permit medicului să dezvolte suspiciunea. Confirmarea sau excluderea diagnosticului suspectat are loc printr-o combinație de proceduri, cum ar fi sialensoscopia și sonografia. RMN și CT nu sunt de obicei utilizate inițial, deoarece expun pacientul la radiații și agenți de contrast. Până acum câțiva ani, singura opțiune de tratament pentru calculii salivari de orice dimensiune a fost îndepărtarea glandei salivare asociate. Cu sialendoscopie, acest lucru sa schimbat. Astăzi, după diagnostic, sialendoscopul este transformat atunci când este necesar și permite intervenția terapeutică pe piatra salivara datorită coșului de prindere și a penselor mici. Datorită opțiunii terapeutice imediate, sialendoscopia este acum superioară altor proceduri pentru simpla diagnosticare. Dacă nu se găsește nici o piatră în timpul procedurii, obstrucțiile de ieșire cauzate de stenozele cicatriciale pot fi cauza umflării recurente a glandele salivare, care poate fi tratat și cu sialendoscopul. În timpul sialendoscopiei, medicul poate chiar extinde ostiul la dimensiunea de zece ori mai mare decât acesta și poate introduce dispozitive precum cateterul cu balon. În timpul procedurii endoscopice, lichidul de irigație se spală în jurul glandei. Acest efect poate fi un efect terapeutic în legătură cu inflamaţie, și medicamente poate fi administrat direct în sistemul de conducte cu ajutorul sialendoscopului pentru a trata astfel.

Riscuri, efecte secundare și pericole

Sialendoscopiile oferă multe avantaje față de procedurile de diagnostic, cum ar fi RMN sau CT. Sialendoscopia este, de asemenea, considerată acum superioară sonografiei. Cu RMN, CT și Radiografie, pacientul trebuie să se aștepte la expunerea la radiații. Deși această expunere este acum scăzută, poate implica totuși riscuri și efecte secundare. Efectele secundare se prezintă, de asemenea, cu agenți de contrast. Agenții pot provoca dureri de cap și greaţă. În plus, substanțele pun o presiune pe rinichi pe termen lung. Deși sialendoscopia este o procedură minim invazivă, este asociată cu mai puține riscuri. Procedura are puține riscuri generale și poate fi de obicei efectuată în ambulatoriu. Pacientul primește adesea o anestezic local în acest scop. Riscurile și efectele secundare ale sialendoscopiei merită menționate aproape exclusiv în legătură cu anestezicul utilizat. De exemplu, unii pacienți reacționează la anestezice cu greaţă or vărsături. Chiar și mai puține riscuri decât în ​​cazul sialendoscopiei sunt oferite pacientului exclusiv prin proceduri de examinare precum sonogorafy. Cu toate acestea, sonografia este superioară endoscopiei, deoarece nu este o procedură pur diagnostic și poate fi convertită la o intervenție terapeutică, dacă este necesar.