Imunomodularea se referă la o realiniere parțială a răspunsurilor imune ale sistemului imunitar. Imunomodularea poate ajuta la reducerea răspunsurilor imune nedorite și dăunătoare și la stimularea răspunsurilor dezirabile și vitale, în special în cazurile de reacții alergice exagerate și reacții autoimune îndreptate împotriva propriilor țesuturi ale pacientului. Imunomodulările pot fi realizate prin substanțe chimice și prin „instruire” țintită a sistemului imunitar.
Ce este imunomodularea?
Imunomodularea este redirecționarea parțială a răspunsurilor imune ale sistemului imunitar. Încearcă să reducă răspunsurile imune nedorite și dăunătoare și să stimuleze răspunsurile dorite și vitale. Răspunsurile sistemului imunitar la stimulii specifici, cum ar fi substanțele chimice, bacteriene sau virale patogenii, sau degenerarea celulelor endogene poate fi declanșată de răspunsul imun înnăscut, determinat genetic, sau de adaptativ, învățat. Sistemul imunitar întruchipează un sistem extrem de complex de capacități de răspuns împotriva cărora să se apere patogenii și substanțe nocive. Aceasta include recunoașterea și distrugerea propriilor celule tumorale degenerate ale corpului. Răspunsurile imune la stimuli specifici depind de mulți factori diferiți, inclusiv de rezistenţă a sistemului imunitar și a orientării acestuia. Datorită numeroaselor provocări cu care se confruntă sistemul imunitar, răspunsurile imune nedorite și dăunătoare pot apărea brusc sau treptat. Tipice în acest context sunt reacțiile exagerate alergice la anumite „alergeni” sau reacții autoimune care se manifestă printr-un atac asupra propriilor țesuturi ale corpului. Pentru a contracara reacțiile dăunătoare, care în cazuri grave pot pune viața în pericol, sistemul imunitar este fie suprimat (suprimare), fie se încearcă modularea sistemului imunitar, adică modificarea reacțiilor sale specifice la anumiți stimuli. De exemplu, desensibilizarea sistemului imunitar la anumiți alergeni corespunde imunomodulării.
Funcția, efectul și țintele
Răspunsuri imune la invadarea patologică germeni apar dintr-o interacțiune extrem de complexă a componentelor individuale ale sistemului imunitar. În cazul infecțiilor inițiale, sistemul imunitar înnăscut - mai puțin specific - intră în primul rând cu celulele sale naturale ucigașe (celulele NK), iar sistemul imunitar adaptativ formează o apărare absolut specifică, al cărei „program” este reținut după infecție a fost depășit sub forma memorie celule cu antigeni corespunzători, astfel încât sistemul imunitar să poată răspunde mai rapid la o nouă infecție și să se stabilească imunitatea. Ajustarea sistemului imunitar la specific patogenii corespunde unei modulații imune endogene, deoarece sistemul imunitar adaptiv sau dobândit este „modulat” printr-un fel de autocontrol pentru o reacție extinsă. Modulația are loc printr-o interacțiune complexă a diferitelor componente ale sistemului imunitar. Recunoașterea nocivului bacterii și recunoașterea propriilor celule ale corpului infectate cu viruși se realizează prin selecție negativă. Celulele și bacterii infectat cu viruși de obicei nu au un anumit marker pe suprafața lor. Le lipsește, ca să spunem așa, identificarea prin care sistemul imunitar ar recunoaște că sunt propriile celule ale corpului. Un proces similar are loc atunci când sistemul imunitar nu mai recunoaște celulele tumorale în vârstă sau degenerate ca endogene și, prin urmare, le fagocitează și le descompune în componentele lor, eliberând părți ale acestora pentru reciclare în metabolismul propriu al organismului și eliminarea componentelor rămase prin rinichi sau ficat. Nu numai patogen bacterii or viruși poate declanșa reacții imune, dar și anumite substanțe - în principal substanțe biologic active, cum ar fi polenul, anumiți aerosoli sau substanțe toxice care pot pătrunde în organism într-o varietate de moduri, inclusiv, de exemplu, prin tractului respirator. Și în aceste cazuri, sistemul imunitar reacționează cu fagocitoza. Acest lucru înseamnă că specializat limfocite absoarbe substanțele, le face inofensive și le îndepărtează. La pacienții alergici, sistemul lor imunitar reacționează prea puternic la astfel de stimuli chimici (alergeni). Sistemul imunitar produce cantități mai mari de histamine și atrage astfel mai specializate limfocite. Se dezvoltă un fel de reacție inflamatorie, care poate conduce la astm atacuri și alte grave sănătate Pentru a trata problema nu numai simptomatic, ci și pentru a o combate cauzal, trebuie făcută o încercare de remodulare a sistemului imunitar prin procesul de desensibilizare, astfel încât reacțiile alergice să slăbească sau chiar să înceteze cu totul. O altă problemă poate sta în reacțiile autoimune ale sistemului imunitar. În aceste cazuri, celulele unui anumit țesut corporal nu mai sunt recunoscute ca fiind ale corpului și sunt atacate. Bolile cunoscute bazate pe reacții autoimune includ scleroză multiplă (SM), în care sistemul imunitar atacă propriul organism sistem nervos, și reumatoidă artrită. Al lui Hashimoto tiroidita este o boală autoimună a glanda tiroida. Cauzele exacte ale boală autoimună nu sunt (încă) suficient de cunoscuți. În plus față de o anumită dispoziție genetică, cauzele sunt discutate și într-un sistem imunitar insuficient „antrenat”, astfel încât antrenamentul imun cu modularea imună intenționată ar putea chiar să combată cauzal boală autoimună. Modulația imunitară poate fi realizată prin „antrenarea” sistemului imunitar și prin confruntarea acestuia cu anumite stimulenți care provoacă răspunsuri imune, dar și prin relaxare exerciții și sesiuni de saună. În natură, unii compuși vegetali secundari se crede că au capacitatea de a modula sistemul imunitar.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Nu se cunosc riscuri directe sau pericole asociate antrenamentului imun general sau imunomodulării. Dacă imunomodularea este susținută de extracte derivat din plante medicinale, se recomandă o anumită precauție. De exemplu, ingredientele de coneflower roșu sunt considerate a avea efecte imunomodulatoare. Efecte similare sunt atribuite ingredientelor plantei de cânepă (canabis). Unul dintre cele mai mari „pericole” ale imunomodulării este acela că, în cel mai rău caz, obiectivul de a îmbunătăți reacțiile alergice sau de a reduce reacțiile autoimune nu poate fi atins. Dacă obiectivele specifice asociate antrenamentului imun nu sunt atinse, cel puțin o întărire a sistemului imunitar poate fi de așteptat ca un efect secundar pozitiv, care ar trebui să se manifeste prin susceptibilitate redusă la infecții și răceli.
