electroencefalograf (EEG) este o procedură neinvazivă pentru măsurarea electricității creier activitate. În limba germană, se mai numește creier măsurarea undei. electroencefalograf este complet inofensiv și este utilizat în mod obișnuit în diagnosticarea medicală, precum și în scopuri de cercetare.
Ce este electroencefalografia?
electroencefalograf este măsurarea fluctuațiilor potențiale ale cortexului cerebral folosind electrozi așezați pe scalp. Termenul de electroencefalografie este o compoziție a termenilor greci encefalon (creier) și graphein (a scrie). Se referă la măsurarea fluctuațiilor potențiale ale cortexului cerebral cu ajutorul electrozilor atașați la nivelul scalpului. Toți neuronii din creier au ceea ce se numește un potențial de membrană în repaus, care se schimbă atunci când este excitat. Schimbarea stării unui singur neuron nu poate fi detectată din exterior; cu toate acestea, dacă grupurile de neuroni mai mari sunt excitate sincron, modificările potențiale se adună și pot fi măsurate și în afara craniu. Deoarece semnalul este atenuat de craniu os, meninge, etc. și este doar în domeniul μV, trebuie amplificat suplimentar. În plus, zgomotul de interferență trebuie eliminat. Fluctuațiile potențiale măsurate sunt afișate grafic în timp într-o electroencefalogramă. Din aceste curbe EEG, experții instruiți pot citi procesele bolii, dar și activitățile sănătoase ale creierului relevante pentru cercetare. Electroencefalografia a fost dezvoltată în anii 1920 de către neurologul Jena și psihiatru Hans Berger (1873-1941).
Funcția, efectul și obiectivele
La oamenii sănătoși, electroencefalografia găsește tipare caracteristice de activitate ritmică, în funcție de starea de veghe și de performanță cognitivă: în starea de veghe, relaxată, cu ochii închiși, apar unde alfa (8-12 Hz); cu ochii deschiși, apar unde beta (13-30 Hz). În timpul efortului mental, undele gamma apar în gama de frecvențe peste 30 Hz. În timpul somnului, pe de altă parte, undele theta (4-8 Hz) și undele delta (<4 Hz) sunt tipice. Abaterile fundamentale de la aceste oscilații indică procesele bolii neurologice. Electroencefalografia este deosebit de importantă pentru diagnosticul și urmărirea epilepsiilor, în care apar descărcări asemănătoare convulsiilor de grupuri mari de celule nervoase. Aici, EEG ajută la determinarea tipului și duratei convulsiilor și (în cazul focalului) epilepsie) pentru a identifica focarele convulsive. Electroencefalografia este, de asemenea, utilizată pentru alte tulburări ale conștiinței: în medicina somnului, este adesea înregistrat un EEG pe toată durata nopții. Din hipnograma înregistrată, printre altele, latența de a adormi, durata și distribuire a etapelor de somn și reacțiile la trezire pot fi citite. În majoritatea cazurilor, electroencefalografia este combinată cu alte metode fiziologice de măsurare, cum ar fi polisomnografia, de exemplu electrocardiografia (ECG) sau oximetria pulsului (determinarea neinvazivă a arterelor oxigen conţinut). În acest fel, diferit tulburari de somn precum insomniile, parasomniile sau disomniile pot fi detectate și obiectivate. În plus, electroencefalografia ajută la determinarea adâncimii anestezie, precum și adâncimea de comă. Electroencefalografia este un instrument de determinare moarte cerebrală. Deoarece cortexul cerebral prezintă activitate electrică constantă chiar și în stare de repaus, absența acestuia este considerată o indicație a țesutului mort ireversibil. Pe lângă aplicațiile sale clinice, electroencefalografia este de asemenea frecvent utilizată în cercetare. Aici, modificările relevante ale curbei EEG sunt de obicei mai subtile și nu pot fi citite direct, dar trebuie filtrate cu ajutorul unui software statistic. Electroencefalografia este adesea utilizată pentru a măsura reacțiile și timpii de reacție la anumiți stimuli în experimente. Electroencefalografia este deosebit de potrivită în acest scop, deoarece are o rezoluție temporală ridicată (în intervalul milimetric). În acest aspect, este net superior celorlalte metode de examinare, cum ar fi imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), tomografie computerizată (CT) și tomografie cu emisie de pozitroni (ANIMAL DE COMPANIE). În contrast, puterea de rezolvare spațială a electroencefalografiei este relativ grosieră. În plus, se înregistrează doar activitatea electrică a cortexului cerebral; zonele cerebrale situate mai adânc pot fi examinate doar indirect (prin influența lor asupra cortexului cerebral) utilizând electroencefalografia. Electroencefalografia este utilizată comercial și terapeutic de câțiva ani în așa-numitele interfețe creier-computer (BCI). Această tehnologie permite computerelor să fie controlate direct folosind undele cerebrale și este utilizată în scopuri de joc, dar permite și celor paralizați sever să comunice cu exteriorul lume.
Efecte secundare și pericole
Electroencefalografia este o metodă de examinare complet sigură și inofensivă. Doar electrozii sunt atașați la scalpul extern și sunt derivate semnale electrice care sunt prezente oricum. Pacientul sau subiectul nu este expus la radiații sau la orice alt pericol. O examinare de rutină durează aproximativ 20-30 de minute; poate fi necesară electroencefalografia pe termen lung pentru întrebări speciale.
