Terapia cranio-sacrală, sau terapia sacrală craniană, este una dintre terapiile medicale alternative. Este un tratament manual în care mișcările mâinilor se efectuează în principal în zona gât, craniu, sacrum, coloana vertebrală, picioarele sau pelvisul.
Ce este terapia craniosacrală?
Este un tratament manual în care mișcările mâinilor se efectuează în principal pe gât, craniu, sacrum, coloana vertebrală, picioarele sau pelvisul. Terapia cranio-sacrală provenit din craniosacral osteopatie, al cărui fondator a fost medicul american William Garner Sutherland. Sutherland credea că os a craniu dintre persoanele adulte nu sunt rigide, ci mobile. El a realizat numeroase experimente proprii, precum și experimente pe terți și a fost capabil să simtă așa-numitul puls craniosacral - mișcări ritmice minime - pe scheletul uman. De asemenea, a descoperit că mișcările de sacrum erau sincroni cu el. Expresia de astăzi poate fi urmărită până la osteopatul John E. Upledger, care a publicat o carte intitulată „Terapie craniosacrală”În 1983. Upledger a observat mișcarea ritmică a cerebralului măduva spinării (dura mater spinalis) în timpul intervenției chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, care i-a permis să dezvolte în continuare învățătura lui Sutherland. Upledger a conceput un concept format din zece pași individuali, pe care i-a combinat cu o alternativă psihoterapie. El a numit acest concept „Somato Emotional Release”. Sistemul cranio-sacral învelește măduva spinării si creier și este compus din lichidul cefalorahidian, cele trei meninge, cranianul os, și coloana vertebrală. Acest sistem oferă „mediul intern” pentru creșterea și funcționarea creier și măduva spinării, respectiv. Legătura de legătură dintre părțile periferice ale corpului și sistemul cranio-sacru este țesut conjunctiv. Prin urmare, dacă există o tensiune crescută într-unul dintre sisteme, aceasta este transmisă prin țesut conjunctiv la celelalte sisteme și le afectează funcțiile. Tensiunea scade atât fluxul de energie cât și fluxul de energie circulaţie of fluide ale corpului. Cu ajutorul terapie cranio-sacrală, tensiunea din sistemul cranio-sacru poate fi echilibrată și se poate promova autoreglarea. În acest proces, terapia cranio-sacrală este compusă din următoarele elemente de bază:
- Tehnici energetice
- Lucrări structurale asupra țesutului conjunctiv
- Limbajul ca mijloc de exprimare și comunicare
- Organismul și posibilitățile sale de exprimare
- Relaxarea somatoemoțională
În ultimii douăzeci de ani, terapia cranio-sacrală a cunoscut o revoltă, deoarece foarte mulți fizioterapeuți, maseuri sau practicanți alternativi au arătat interes pentru această formă de terapie
Funcția, efectul și obiectivele
Sacrul cranian terapie este o metodă foarte blândă dar eficientă pentru a elibera corpul de blocaje sau durere. Astfel, această formă de tratament este un fel de legătură între medicina alternativă și medicina convențională. Lichidul cefalorahidian care circulă în coloana vertebrală, precum și în craniu, este utilizat ca indicator. Terapeutul poate simți mișcarea intrinsecă ritmică și astfel eliberează blocaje. Cranio-sacral terapie se efectuează pe o masă de tratament bazată pe presupunerea că există o perturbare a sistemului cranio-sacru. Acest sistem include sacrul, coloana vertebrală, meninge, cranian os, și lichidul cefalorahidian. Lichidul cefalorahidian curge în jurul măduvei spinării și a creier în așa-numitele spații ale lichidului cefalorahidian. În acest proces, o undă trece de la craniu la sacrum de 6 până la 14 ori pe minut, care se numește Puls Cranio-Sacral. Susținătorii acestei forme de terapie cred că acest flux de energie indică mobilitatea sau ordinea scheletului cranian. Dacă fluxul de lichid cefalorahidian se modifică, apar o mare varietate de simptome sau boli. Sunt tratate atât afecțiuni acute, cât și cronice, cum ar fi afecțiuni ale coloanei vertebrale și pelvine, migrenă, reclamații în gât, durere din cauza accidentelor, învăţare și concentrare tulburări la copii, probleme în zona ORL, probleme psihologice sau traume la naștere. Scopul principal al terapeutului este de a promova flexibilitatea vegetativă a pacientului. Acest termen se referă la capacitatea autonomiei sistem nervos a răspunde mai bine la factorii de stres.Autonomice sistem nervos menține funcții extrem de importante, principalele componente fiind sistemul nervos parasimpatic și simpatic. Simpaticul sistem nervos stimulează circulaţie, În timp ce Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru relaxare. Astfel, dacă sistemului nervos simpatic este supra-stimulat, stres simptome precum puls crescut rată, hipertensiune arterială or probleme digestive apar. Pentru a neutraliza această stare de tensiune, Sistemul nervos parasimpatic este activat în timpul terapiei cranio-sacre, astfel încât pacientul să poată să se relaxeze din nou. În plus, terapia cranio-sacrală transmite o înțelegere a integrității ființei umane. Acest lucru poate promova conștientizarea de sine și poate stimula procesele de autovindecare sau autoreglare. În principiu, terapia cranio-sacrală este potrivită pentru toate grupele de vârstă, scopul fiind restabilirea echilibra a ritmului cerebral. Palpând craniul sau sacrul, terapeutul încearcă să simtă ritmul cranio-sacral al pacientului său. Sursele de interferență sunt ulterior eliberate de masaj sau presiune blândă. Tensiunea emoțională, mentală și fizică scade pe parcursul tratamentului și puterile de auto-vindecare sunt stimulate. O sesiune durează aproximativ o oră și o terapie completă constă din două până la 20 de tratamente, cu un interval de șapte zile între două sesiuni.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Condițiile grave ar putea fi trecute cu vederea la pacienții care se bazează doar pe această formă de terapie. Prin urmare, tratamentul trebuie întotdeauna făcut în consultare cu un profesionist medical. Terapia craniosacrală nu este potrivit pentru persoanele care suferă de presiune intracraniană crescută sau hemoragie cerebrală. Atunci când se tratează nou-născuții, există riscul de a deteriora creierul, deoarece aceștia prezintă încă goluri la distanță mare între oasele craniului. În general, însă, terapia este foarte confortabilă și prezintă puține riscuri.
