O specialitate printre terapiile artistice în domeniile de reabilitare, clinico-psihologic și social-preventiv este arta terapie. Arta este contrastul cu lumea materialist-tehnică. Obiceiurile, unilateralitatea sau lentitatea pot fi rezolvate prin procesul creativ. Prin forme metodice-intervenționale de experiență și expresie, este astfel posibil să se exprime stări și sentimente interioare-psihice sub forma unei imagini, a unei imagini, a unei fotografii sau a unei sculpturi și, în plus, să se afle mai multe despre viața interioară, emoțiile și psihicul rabdator.
Ce este terapia prin artă?
Artă terapie este relativ nou în domeniul psihoterapeutic și este conceput pentru a spori capacitatea unei persoane de a-și înțelege mediul și sentimentele direct prin simțuri și de a le percepe deloc. Artă terapie este legat de domeniile psihologiei, educației și științelor artei. De asemenea, se poate ramifica din nou în zone de pictură și terapie de proiectare, prin care pictura singură este centrul terapiei de pictură, iar abordarea psihologică de profunzime joacă un rol în terapia de proiectare fără a vorbi de artă. Artoterapia este relativ tânără în domeniul psihoterapeutic și este menită să promoveze capacitatea oamenilor de a-și înțelege mediul și sentimentele direct prin simțuri și de a le percepe deloc. Expresia creativă sub formă de artă vizuală face posibilă stabilirea contactului cu propriul sine, precum și cu alte persoane.
Tratamente și terapii
Procesele interioare sunt făcute vizibile prin artă. Acest lucru este util în special în somatică și boală mintală. Culorile și alegerea formei sunt direct legate de propria viziune asupra vieții și experiențelor. Într-un sens terapeutic, procesul creativ este la fel de important ca și lucrarea finalizată. Acesta servește ca material vizual și ca suprafață pentru a înțelege mai bine acțiunile și modurile de gândire și, de asemenea, pentru a le dezvolta în continuare în schimbări semnificative. Nu este neobișnuit să se descopere noi surse creative în timpul terapiei prin artă, să se promoveze puteri de auto-vindecare și să se stimuleze procesele de schimbare în psihic. Terapia artei și istoria artei sunt strâns legate. Prin artă, unii artiști au încercat să-și exprime sentimentele și să se ocupe de realitate mai intens. Cunoscute sunt pictura „Țipătul” de Edvard Munch, picturile de război și coșmar de Francisco de Goya sau prelucrarea intensă și suprarealistă a tuturor durere și depresiune de artista mexicană Frida Kahlo. O continuare a unor astfel de reprezentări ale sentimentelor interioare a fost apoi implementată și în psihiatrie. Este bine cunoscută colecția „Bildnerei der Geisteskranken” de Hans Prinzhorn, care a expus lucrările pacienților săi, care sunt foarte semnificative în formele lor de exprimare. De exemplu, printre ele se numără o scrisoare scrisă pe pagini lungi cu aceeași literă, fără niciun sens al cuvintelor. Intelectul, ca examinare a mediului și a realității, și imaginația, ca reprezentare a procesului interior, sunt aspectele esențiale ale terapiei prin artă ca tratament terapeutic. Expresia interioară și exterioară a acțiunii creative permite un proces creativ, care la rândul său permite spectatorului să interpreteze și să interpreteze toate sentimentele. Prin terapie prin artă, creativitatea este încurajată și procesul de vindecare este susținut. La rândul său, aceasta permite o confruntare interioară cu sine, pentru a putea lua noi decizii de viață despre aceasta sau pentru a trata mai profund sensul propriei vieți. Arta este astfel o confruntare cu propria lume interioară, în care nu este întotdeauna clar vizibil cine și ce este o persoană. Doar prin expresia transmisă din interior spre exterior sub forma creației unei imagini sau a unei sculpturi, a unei fotografii sau a unei imagini, se stabilește ceva care nu este obligatoriu și permite un dialog. În acest proces, terapeutul poate, de asemenea, să înțeleagă conflictele emoționale și să le facă subiectul conversației. Totuși, interpretarea operei rămâne în fundal. Este vorba mai degrabă de posibilitatea exprimării în sine. Așadar, nu este surprinzător faptul că, pe lângă reprezentarea creativă, sunt incluse și alte arte, precum dansul, muzica sau limbajul.
Diagnosticul și metodele de investigație
Desigur, există și alte metode de testare psihologică care servesc drept diagnostic. Acestea includ testul Rorschach, în care pacientul este rugat să interpreteze ceea ce vede prin intermediul unor pete de cerneală, testul de percepție tematică, în care pacientul este prezentat în negru. tablouri albe și albe cu scene de zi cu zi pe care i se cere să le interpreteze și testul de desen Wartegg, în care pacientul se confruntă cu figuri geometrice conform specificațiilor definite cu precizie, în care i se cere să-și deseneze propria imagine. Valorile implicite pot fi utilizate, alegerea motivului este lăsată la latitudinea pacientului. Acest lucru este în contrast cu metodele obișnuite de artoterapie pentru designul artistic. Acestea includ „pictura de măsurare”, în care creativitatea este stimulată de pictura spontană și rapidă și utilizarea multor culori, pictura expresivă, în care accentul nu se pune pe rezultat, ci pe designul în sine, însoțind pictura, desenul sau pictură dialogică, în care este pictată o imagine comună. Prin artă se stabilește un contact între terapeut și pacient și duce la o interacțiune în conversații individuale sau, de asemenea, în grup. La suprafață, terapia formează un triunghi de relație în punctele sale focale, cunoscut și sub numele de triada artei de terapie. Cele trei niveluri sunt crearea operei de artă ca formă de exprimare și auto-exprimare, relația dintre pacient și terapeut și vizualizarea și interpretarea operei rezultate. Artoterapia se bazează pe diverse practici și discipline, inclusiv, de exemplu, învățăturile lui CG Jung. Aplică metode interdisciplinare și diverse proceduri creative, folosește principiile de bază ale psihanalizei, psihologiei și terapia comportamentală, dar și științe cognitive precum terapiile sistemice sau antroposofia. Bolile își au întotdeauna cauzele. Examinarea mai profundă a situației bolii merge mână în mână cu propria biografie. Metodele art-terapeutice schimbă percepția pacientului și pot slăbi o fixare asupra bolilor sale. Prin urmare, este potrivit pentru persoanele cu tulburări somatice sau psihologice, dar și în situații de criză sau în alt context psihosocial.
