Odihna la pat: tratament, efecte și riscuri

Pentru unele afecțiuni medicale, repausul la pat este esențial ca măsură medicală. Cu toate acestea, regula în zilele noastre este ca repausul la pat să fie comandat cât timp este necesar, dar cât mai scurt posibil.

Ce este repausul la pat în medicină?

În unele condiții medicale, repausul la pat este indispensabil ca măsură medicală. Cu toate acestea, regula în zilele noastre este ca repausul la pat să fie comandat atât timp cât este necesar, dar cât mai scurt posibil. Odihna la pat este definită în medicină ca menținerea unei poziții culcate în pat nu numai la culcare, ci și pentru o zi întreagă sau chiar pentru câteva zile. Se face distincția între repausul strict la pat, în care persoana bolnavă nu are deloc voie să se ridice, trebuie să se spele sau să fie spălată în pat și trebuie să folosească patul în loc să meargă la toaletă și repausul restricționat la pat perioadele scurte de ridicare sunt permise sub supraveghere. Pentru că odihna strictă la pat aduce sănătate Dezavantaje, accentul în medicină se pune astăzi pe mobilizarea ușoară și reabilitarea bolnavilor cât mai devreme posibil, iar repausul la pat este comandat numai pentru indicații clare și este menținut cât mai scurt posibil.

Scopul odihnei la pat în caz de boală și de convalescență

Odihna la pat este comandată nu numai pentru pacienții grav bolnavi, care sunt numiți la pat atunci când nu au de ales decât să se culce în pat, ci și pentru anumite indicații în care orice ridicare ar funcționa împotriva recuperării. Aceste indicații includ, de exemplu, condiție imediat după o inimă atac, sever insuficienţă cardiacă, pulmonar embolie sau în cazul extinse tromboză, şoc condiție, ventilație, netratat fractura gâtului femural sau alte os a extremităților inferioare, fracturi instabile ale corpurilor vertebrale sau risc pronunțat de cădere. Odihna strictă la pat trebuie, de asemenea, respectată în timpul dializă. În plus, femeilor însărcinate li se prescrie o odihnă la pat mai mult sau mai puțin strictă, dacă există riscul naștere prematură din cauza slăbiciunii col uterin sau în cazul sarcinilor gemene sau multiple, apariția sângerărilor vaginale, avort, naștere prematură or naștere mortă la femeia însărcinată istoricul medical, o malpoziție sau aderență a placenta, dezvoltarea întârziată a făt sau dacă gravida suferă preeclampsie, adică sarcină hipertensiune în legătură cu proteinuria, ceea ce înseamnă o excreție crescută de proteine ​​în urină. În medicina modernă, bolile care sunt însoțite de - posibil mari - febră, Cum ar fi pneumonie, bronsita acuta, cistita sau pelviană renală inflamaţie, și influenţa, nu mai sunt tratate cu repaus la pat prelungit împreună cu medicamente; în schimb, repausul la pat este menținut cât mai scurt posibil și pacienții cu slab circulaţie li se oferă ajutor la ridicare și sunt încurajați să facă exerciții ușoare. O repaus prelungit la pat ar avea ca rezultat mai mult sănătate probleme.

Riscuri și efecte secundare

În timpul repausului prelungit la pat, se întâmplă numeroase procese în corpul uman care afectează foarte mult generalul sănătate și chiar aduc pericole acute. Oxigen absorbția este redusă în timpul lipsei de exerciții fizice, iar aceasta este redusă ventilație a plămânilor poate duce la pneumonie. cursă volum a inimă este, de asemenea, scăzut, în timp ce sânge presiunea tinde să crească. Numărul de roșu sânge celulele scad, concentrare de sange lipide crește, iar capacitatea sângelui de a coagula se modifică. Ca urmare, există un risc crescut de tromboză. Mușchiul este descompus, substanța grasă se acumulează și rezistenţă a substanței osoase exterioare scade datorită calciu pierdere. Sânge zahăr nu mai poate fi utilizat suficient de bine și - temporar - diabet poate fi rezultatul. În plus, auzul se poate deteriora, la fel memorie și pot apărea tulburări de somn. Sensul de gust deseori suferă și el. Odihna de pat pe termen lung poate conduce la escare în zona culcii, a condiție cunoscut ca decubit. După repaus prelungit la pat, pacienții trebuie să se lupte cu mușchii și slăbiciune circulatorie când încep din nou să se mobilizeze. Nici aspectele psihologice nu trebuie neglijate, deoarece unui pacient căruia i se prescrie repaus strict la pat se va simți mai bolnav decât un pacient căruia i se permite să se ridice cel puțin temporar. Din toate aceste motive, în prezent se cântărește foarte atent dacă dezavantajele patului prelungit odihna este depășită de beneficiile pe care odihna la pat le oferă în cazul respectiv și, deși odihna și risipirea sunt desigur necesare în multe imagini clinice, odihna la pat este păstrată numai atât timp cât este inevitabil necesar și cât mai scurt posibil.