Traheotomie cu bile
O urgență traheotomie este rareori necesar și fără cunoștințe anatomice și medicale, implică riscuri considerabile. Prin urmare, se recomandă insistent laicilor să nu-l efectueze ei înșiși cu un pix sau cu obiecte similare, cum ar fi paie. Oamenii de știință englezi au publicat un studiu în care au testat diferite pixuri pentru efectuarea unui traheotomie.
Au ajuns la concluzia că majoritatea modelelor de pixuri nu sunt potrivite pentru acest lucru. Dacă diametrul stiloului este prea îngust la capătul ascuțit (<3mm), stiloul nu poate furniza suficient aer în plămâni pentru ventilație. Dar chiar și puncția traheea poate fi dificil sau chiar imposibil cu capătul contondent al pixului. În plus, ar fi necesară o incizie, ca în traheotomie, care poate fi asociat cu o cantitate mare de sângerări și nu poate fi plasat corect fără cunoștințe anatomice. În total, din opt modele testate, doar două erau potrivite teoretic pentru o traheotomie. Prin urmare, acesta este mai degrabă un mit al filmului care nu trebuie imitat!
Traheotomie și vorbire
Întrucât inhalare și expirația se efectuează prin intermediul ventilație canula, care se introduce prin traheotomie, nu mai este posibil să se vorbească la unison dacă este prezentă o traheotomie. Aerul curge prin canulă direct în plămâni și expirația se efectuează și direct prin canulă. Partea superioară tractului respirator, laringe iar corzile vocale sunt deci ocolite și nu se formează nicio voce.
Pentru a permite pacientului cu traheotomie să vorbească, totuși, pot fi utilizate așa-numitele valve de vorbire. Acestea pot fi atașate la respiraţie tub. În acest caz inhalare se face prin supapă, care se închide în timpul expirației. Prin urmare, aerul trebuie expirat dincolo de laringe iar corzile vocale via gură și nas. Aerul care curge dincolo de corzile vocale poate fi apoi folosit pentru a vorbi.
Traheotomie pentru BPOC
BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică) este o boală cu îngustare cronică a căilor respiratorii. În stadii severe, sau dacă condiție se agravează acut, de exemplu ca urmare a unei infecții, pacientul poate avea nevoie de aerisire. Se poate face o distincție între metodele neinvazive (masca ventilație) și metode invazive precum traheotomia.
Aceste metode sunt menite să amelioreze mușchii respiratori epuizați și să asigure un aport adecvat de oxigen în organism. Dacă ventilația cu mască nu este suficient de eficientă sau dacă există alte motive împotriva unei metode de ventilație neinvazivă, poate fi necesară o traheotomie chirurgicală cu aplicarea unui traheostom. Pe lângă ventilație, traheotomia are și avantajul că secrețiile suplimentare din căile respiratorii pot fi aspirate, permițând astfel curățarea căilor respiratorii.
Este posibil ca ventilația invazivă să fie continuată acasă. Tubul de ventilație poate fi apoi schimbat acasă de pacientul însuși, care se poate ocupa și de traheotomie.
Toate articolele din această serie:
