Definiție
Tetraspacificarea este un tip de paralizie a tuturor celor patru extremități - adică brațele și picioarele. Se caracterizează printr-o tensiune puternică a mușchilor, care adesea determină încordarea corpului în posturi nenaturale. Rezultă adesea dintr-o paralizie flască și poate afecta și trunchiul și gât or cap mușchi.
Simptome asociate
Există simptome tipice însoțitoare care sunt asociate cu tetra spasticitate. Acestea includ tulburări senzoriale, cum ar fi o senzație redusă de temperatură și durere și amorțeală a regiunilor corporale afectate. In plus reflex sunt afectate.
Sunt de obicei mult mai pronunțate, au zone reflexe lărgite, astfel încât, de exemplu, reflex de tendon rotulian poate fi declanșat de îndată ce tibia este atinsă și există adesea patologice reflex în acest context, precum așa-numitul reflex Babinski, care ar trebui declanșat doar la sugari. La fel, inepuizabil spasm ale anumitor părți ale corpului pot apărea (clonus). Dacă gatul și limbă mușchii sunt afectați, tulburări de vorbire sunt, de asemenea, comune. Dacă daunele sunt atât de grave încât măduva spinării segmentul C4 este afectat, poate duce la paralizie severă a diafragmă, ceea ce ar duce la stop respirator.
Terapie
Tratamentul tetra spasticitate constă de obicei în tratamentul bolii de bază. Cu toate acestea, deoarece majoritatea acestor boli nu sunt (încă) vindecabile, nici tetraspacificarea nu este de obicei vindecabilă. Fizioterapia intensivă este importantă pentru pacienții afectați, pentru a evita sau a reduce daunele care rezultă din tulburările posturale.
În cazul spasmelor severe, pot fi utilizate și tratamente medicamentoase. În acest caz, relaxantele musculare pot fi luate în considerare, care scot tensiunea din mușchi. Toxina nervoasă Botox este, de asemenea, adesea utilizată în acest scop, deoarece poate obține un succes considerabil într-o perioadă de timp.
Cei afectați ar trebui să fie conștienți, totuși, că aceste forme de terapie servesc exclusiv la ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții; nu combate cauza și, prin urmare, nu sunt un remediu. Fizioterapia este o componentă centrală a tetra spasticitate terapie. Nu numai că previne deteriorarea consecințelor, cum ar fi o postură slabă, scurtarea musculară sau atroza, dar poate influența pozitiv și comunicarea nervo-musculară.
O fizioterapie bună adaptată individual problemei poate restabili cel puțin parțial mobilitatea și adesea ajută la ameliorarea durere. Tratamentul constă de obicei din scheme de terapie conform Vojta sau Bobath combinate cu proceduri precum terapie cu caldura sau similar, precum și o mișcare vizată și întindere a mușchilor. Planurile de terapie trebuie întotdeauna adaptate problemei la îndemână pentru a obține succesul maxim.
Terapia ocupațională poate fi un instrument terapeutic adecvat pentru pacienții cu tetrapareză. Aici, accentul este pus în special pe posibilitatea de a reintegra pacientul într-o viață „normală” cât mai repede posibil. Prin intermediul diferitelor concepte, sunt întărite nu numai musculatura și postura, ci și percepția, psihicul și abilitățile de comunicare.
Acest lucru face mai ușor pentru pacienți să facă față bolii lor și, în același timp, reduce simptomele și efectele secundare. Toxina botulinică, mai cunoscută în limba populară sub numele de „Botox”, este o toxină nervoasă care provine inițial bacterii (Clostridium botulinum). Această substanță extrem de eficientă afectează transmisia semnalelor de la nervi la mușchi și astfel își desfășoară efectul toxic.
Printre altele, este utilizat în doze foarte mici în terapia spasmului și, prin urmare, poate fi utilizat ca medicament. Tensiunea mușchilor scade și spasmul dispare. Botoxul este injectat în mușchii afectați și își dezvoltă efectul după câteva zile. Acest lucru poate fi însoțit de o îmbunătățire impresionantă a simptomelor timp de până la 6 luni. Trebuie menționat însă că, în timp, corpul devine rezistent la Botox, astfel încât utilizarea acestuia să nu fie nelimitată.
