Sprijin familial terapeutic comportamental
Abordarea terapeutică dezvoltată de Falloon, Boyd și McGill în 1984 reprezintă o versiune a sprijinului familial comportamental adaptat nevoilor speciale ale pacienților schizofrenici și ai familiilor acestora. Componentele centrale sunt: îngrijirea familială ar trebui să fie oferită ca asistență ambulatorie de urmărire și, dacă este posibil, ar trebui să urmeze tratamentul internat. Pacientul nu trebuie să prezinte simptome, în măsura în care este capabil să coopereze într-o manieră concentrată timp de aproximativ 45 de minute.
Este recomandat să efectuați aproximativ fiecare a 4-a sesiune în gospodăria familiei. Durata este de aproximativ 25 de sesiuni în primul an, frecvența va fi adaptată familiei. Supravegherea ar trebui să fie planificată pentru o perioadă de doi ani. În caz de criză, o sesiune neprogramată ar trebui organizată rapid.
- Medicație neuroleptică
- Diagnostic, analiza conflictelor familiale și a stresului
- Informații despre schizofrenie și medicamente
- Antrenament în comunicare (exprimarea directă a sentimentelor pozitive și negative, ascultare activă)
- Pregătirea pentru rezolvarea problemelor
- Dacă este necesar: terapie individuală
Instruirea abilităților sociale
Această abordare terapeutică se referă la îmbunătățirea abilităților sociale, adică a capacității de a face față cu alte persoane și de a rezolva problemele interpersonale. Această terapie se desfășoară în grupuri și include exerciții pentru îmbunătățirea percepției sociale și a comportamentului social.
- Abilități ale destinatarului (exerciții de percepție, ascultare activă, rezumarea remarcilor vorbitorului)
- Lansați, mențineți și terminați apelurile scurte
- Exprimând sentimente pozitive precum laudă și recunoaștere
- Exprimarea sentimentelor negative
- Respectând propriile drepturi și respingând cererile nejustificate
- Pregătirea pentru rezolvarea problemelor
Socioterapie și reabilitare
Schizofrenia însoțește persoana afectată ani de zile, dacă nu pentru viață. Prin urmare, aceste persoane părăsesc viața profesională și socială pentru o perioadă mai lungă de timp și trebuie reintegrate în contextul unei terapii de succes. În majoritatea cazurilor, acest lucru are succes, chiar dacă schizofrenie persistă.
Medicii și terapeuții, asistenții sociali, rudele și, bineînțeles, pacientul trebuie să lucreze strâns împreună. Cele mai importante aspecte ale acestui lucru sunt continuarea tratamentului medicamentos și / sau psihoterapeutic, îngrijirea la domiciliu și găsirea unui loc de muncă adecvat dacă pacientul este apt pentru muncă. În multe cazuri, cu ajutorul potrivit, persoanele afectate își găsesc drumul înapoi în propria lor viață, pot trăi independent și pot urma o profesie.
Pacienții afectați mai grav au nevoie de sprijin în viața de zi cu zi, deoarece nu se pot descurca singuri. În acest caz, ar fi de dorit o situație de viață asistată, precum și un loc de muncă în care colegii să poată fi cu ochii pe ei, cum ar fi ajutarea în secția spitalului. În cazurile în care pacientul reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții, reintegrarea nu este posibilă și, eventual, este necesară cazarea într-o instituție închisă.
Toate articolele din această serie:
