Întrucât cauzele dezvoltării tendovaginită poate fi atât infecțioasă, cât și neinfecțioasă, un diagnostic cuprinzător trebuie să preceadă alegerea terapiei adecvate. În plus, terapia adecvată pentru tendovaginită depinde de măsura, precum și de frecvența cu care apar simptomele. În majoritatea cazurilor, o terapie medicamentoasă este complet suficientă.
Variat analgezice (analgezice), care aparțin clasei de antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu, pot ajuta la ameliorarea înjunghierii durere în zona articulației afectate. În plus, multe analgezice au un efect antiinflamator suplimentar și sunt astfel capabili să conțină evoluția bolii și să aducă o recuperare rapidă a tecilor tendinoase. Paracetamol este mai puțin potrivit pentru terapia tendovaginită, deoarece are efect analgezic, dar nu are efect antiinflamator.
Mai mult, o imobilizare temporară a articulației afectate poate fi utilă. În multe cazuri, medicul curant tinde să aplice un bandaj de susținere și unguente sau creme antiinflamatorii. Pentru pacienții care suferă frecvent de tendovaginită, montarea unei așa-numite atele de urzeală poate fi utilă.
Atelele, care sunt special adaptate simptomelor de stres mecanic, ameliorează simptomele comprimării externe a zonei afectate. În plus, în caz de tendovaginită frecventă, trebuie luată în considerare o ajustare a condițiilor de muncă, de exemplu prin achiziționarea de echipamente informatice ușoare. Numai prin reducerea tensiunii incorecte și excesive asupra tecilor inflamate a tendonului se poate obține o ameliorare pe termen lung.
Pentru terapia tendovaginitei cronice, anestezice locale (narcotice) Sau cortizonul preparatele pot fi încă folosite. Dacă simptomele nu se ameliorează în ciuda durere terapia și aplicarea anestezice locale, trebuie luată în considerare corectarea chirurgicală a aparatului de tendon iritat. În majoritatea cazurilor, simpla despărțire a celor afectați teacă de tendon este suficient pentru a asigura o eliminare permanentă a simptomelor.
Tendovaginita are, de asemenea, nevoie urgentă de tratament la pacienții care suferă doar de o simptomatologie ușor pronunțată. Omiterea unei terapii prompte poate menține pericolul unei cronificări a plângerilor. În terminologia medicală, tabloul clinic rezultat din acest fenomen se numește „Leziune repetată a tulpinii” (scurt: RSI).
Învelișurile tendinoase ale deget flexorii pot fi, de asemenea, deteriorați de o inflamație de lungă durată în zona încheietura. Unii pacienți suferă de procese inflamatorii și îngroșare a deget flexor tendoane după câțiva ani de tendovaginită netratată. În cazuri pronunțate, acest lucru poate duce chiar la o pierdere tot mai mare a funcției (termen tehnic: tendovaginită stenozanică).
