Terapia de confruntare | Terapia agorafobiei

Terapia de confruntare

În terapia comportamentală, confruntarea cu situații care induc anxietatea s-a dovedit a fi o metodă de succes pentru pierderea fricii de situații sau obiecte. Persoana afectată caută în mod conștient situațiile (adesea însoțite de terapeut) pe care le-a evitat în trecut sau le-a căutat doar cu mare teamă. Scopul este, ca și altele tulburări de anxietate (fobie sociala, fobie specifică), că persoana învață să rămână în aceste situații.

În acest fel, în ciuda reacțiilor lor de teamă, observă că nu se va întâmpla nimic rău. Acest pas este, de asemenea, numit „decatastrofizare”, deoarece teama catastrofei nu se va întâmpla. Pentru ca persoana afectată să nu fie neajutorată în situațiile afectate de frică, învață să reducă reacțiile de frică în situațiile respective cu ajutorul relaxare tehnici.

Persoana recunoaște că, dacă acționează activ împotriva fricii în situație, poate acționa independent și nu trebuie să fugă din situație. Posibil relaxare metodele sunt relaxare musculară progresivă or antrenament autogen. Există două tipuri de proceduri în cadrul terapiei de confruntare, care sunt utilizate în funcție de tipul și severitatea fricii existente.

Înainte ca persoana să fie „confruntată” cu situațiile reale, terapeutul discută fiecare pas cu persoana în cauză. Se creează o ierarhie a anxietății, adică persoana ar trebui să numească situațiile anxioase într-o ordine ierarhică. Începând cu situații cu care se tem de el sau de ea și terminând cu situații care sunt foarte puternic legate de frică. Cu ajutorul acestei ierarhii, situațiile menționate sunt apoi vizitate treptat de persoana în cauză.

De îndată ce primele semne ale reacțiilor de anxietate apar în situație, persoana ar trebui să își reducă în mod independent anxietatea în situație, cu ajutorul celor învățați relaxare metoda (de ex Relaxare musculară progresivă). Inundațiile (satisfacția stimulului) sunt o altă metodă. Aici persoana se confruntă direct, după discuția preliminară cu terapeutul, cu cel mai puternic stimul de frică (situație).

Persoana nu trebuie să fugă de situație, ci trebuie să aștepte și să învețe că frica va fi redusă independent. Persoana află după prima sesiune că nu s-a produs niciun eveniment rău și că teama de situație este nefondată. Această procedură este cea mai eficientă, dar și foarte stresantă pentru persoana în cauză.

Deoarece această procedură este foarte reușită, este foarte des utilizată pentru tulburări de anxietate, de exemplu, și pentru fobia specifică. Este nevoie de o medie de 10 până la 20 de ședințe pentru a permite persoanei să se întoarcă la situațiile angoase anterioare aproape fără teamă.

  • Desensibilizarea sistematică
  • Inundare