Substanțe utilizate în chimioterapie

Informații generale

Există numeroase medicamente citostatice diferite care își au punctul de atac în diferite puncte ale unei celule tumorale. Medicamentele citostatice sunt împărțite în grupuri în funcție de mecanismele lor de acțiune. Cele mai importante grupuri de medicamente citostatice sunt enumerate mai jos.

Cu toate acestea, având în vedere abundența de termeni, nume de marcă și posibile combinații (așa-numitele scheme), nu este posibil să intrați în fiecare dintre aceste detalii. Următoarele exemple de substanțe sunt date cu numele ingredientelor active. Tirozin kinaza inhibitorii aparțin și agenților chimioterapeutici.

Spre deosebire de medicamentele chimioterapeutice clasice, totuși, tirozin kinaza inhibitorii acționează specific și cauzează astfel mai puține efecte secundare. Aceste medicamente chimioterapeutice interferează cu producerea de celule tumorale la nivel de ADN. Acestea leagă moleculele ADN-ului (prin alchilare) într-un mod care duce la procesele normale de citire pentru producerea de proteine fiind deranjat.

Deoarece o celulă tumorală este dependentă de proteine, aceasta duce la moartea celulei tumorale. În plus, agenții alchilanți împiedică noua formare a ADN-ului, ceea ce determină moartea celulei tumorale. Acest grup este împărțit în continuare în subgrupuri, toate acestea urmând mecanismul de acțiune menționat mai sus:

  • Bendamustină, ciclofosfamidă, clorambucil, melfalan, ifosfamidă, trofosfamidă
  • Alchil sulfonati: busulfan, treosulfan
  • Nirosouree: Carmustina, Lomustina, Nimustina
  • Compuși care conțin platină: carboplatină, cisplatină, oxaliplatină (acest grup de substanțe este foarte eficient și este adesea utilizat în combinație cu alte medicamente citostatice)

Astfel de medicamente citostatice sunt încorporate în ADN-ul nou produs sub formă de blocuri „false”.

Aceasta oprește noua formare de ADN (așa-numita ADN polimerază este inhibată). Deoarece ADN-ul se dublează numai în timpul diviziunii celulare, antimetaboliții au un efect foarte specific asupra celulelor tumorale. Și aici se pot distinge 3 subgrupuri, care diferă prin natura lor ca „blocuri greșite”.

  • Analogi ai acidului folic: metotrexat (există de mult timp, dar este încă una dintre cele mai importante substanțe), pemetrexat
  • Analogi purinici: Mercaptopurină, Nelarabină, Cladribină, Fudarabină,
  • Analogi pirimidinici: fluoruracil (5-FU), capecitabină, gemcitabină

Inițial această substanță provine din planta veșnic verde (Vinca). În timpul diviziunii celulare, după cum sa menționat deja, întregul set de cromozomi (ADN-ul) este dublat. Pentru a distribui acest lucru în mod egal peste 2 celule, celula are nevoie de un „aparat”, așa-numitul fus mitotic (din mitoză = diviziune celulară), care este alcătuit din subunități, așa-numitul.

microtubuli. Fără fusul mitotic, o celulă nu se poate diviza în mod regulat. Alcaloizii vinca perturbă structura acestui fus și astfel capacitatea celulelor tumorale de a se diviza.

Exemple: Vinblastină, vincristină ... Acestea au și așa-numitele microtubuli ca structură țintă. Spre deosebire de alcaloizii vinca, totuși, aceștia nu interferează cu structura microtubulilor, dimpotrivă, îi stabilizează.

Este important să știm că fusul mitotic este supus unei acumulări și defalcări constante. Dacă se inhibă degradarea, care este la fel de importantă pentru divizarea corectă a unei celule, celulele tumorale sunt din nou perturbate în creșterea lor. Exemple: Docetaxel, Paclitaxel.

Așa cum bacterii sunt în mod normal uciși de antibiotice, unele antibiotice pot chiar distruge celulele tumorale. În principiu, fac același lucru ca și în cazul în care fac bacterii; unele bacterii, ca și oamenii, au ADN sub forma unei spirale duble, un fir dublu de ADN înfășurat unul în jurul celuilalt. Pentru a dezlega aceste bobine, avem nevoie de o proteină (o enzimă), așa-numita topoizomerază.

Numai în starea dezlegată, informațiile pot fi citite din ADN. Antibioticul, care în acest caz are un efect citotoxic, adică dăunător celular, se așează între firele ADN în așa fel încât topoizomeraza să fie blocată. Exemple: antracicline precum doxorubicina, mitoxantrona