Spondilită anchilozantă

Sinonime în sens mai larg

Spondilita anchilozantă (AS), spondilita anchilozantă, spondilartropatireumatismul, artrita reumatoidă, artrita psoriazică, metotrexatul Engleză: Spondilita anchilozantă

Definiție

Boala Bekhterev este una dintre cele mai frecvente boli reumatice inflamatorii. Aparține grupului așa-numitelor spondilartropatii, care include și psoriazisul artrită, artrita în bolile inflamatorii cronice intestinale, artrita Lyme (borrelioza), reumatică febră și artrita post-streptococică reactivă. Modificările inflamatorii se găsesc în principal în zona coloanei vertebrale și a sacroiliacului articulații (Articulații ISG). La 20-50% dintre pacienți, altele articulații (de exemplu articulatia soldului și articulatia genunchiului) sunt, de asemenea, afectate în cursul bolii. 20% dintre pacienți suferă, de asemenea, de inflamație a:

• Inserții tendinoase (enteziopatie)
• Ochi
• Bine
• inimă
• Rinichi și
• Plămân.

Istorie

Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1884 de Adolf din Leipzig pe baza a doi pacienți cu o rigidizare completă a coloanei vertebrale și articulații. Au urmat alte rapoarte de la Vladimir von Bechterew (1886-1927) de la Sankt Petersburg și Pierre Marie de la Paris.

Provoca

Nu se cunoaște cauza bolii Bekhterev. Este cunoscută asocierea bolii cu caracteristicile genetice, în special cu antigenul leucocitar uman HLA-B27. Mai mult de 90% dintre pacienți sunt HLA-B27 pozitivi.

În Germania, aproximativ 8% din populație este HLA-B27 pozitiv, dintre care 2-5% sunt infectați cu Mb. Boala Bechterew, adică peste 90% din persoanele pozitive HLA-B27 rămân sănătoase. În cazul rudelor de gradul 1, riscul de Mb.

Boala Bekhterev este de 20%, la gemenii identici 60%. În Germania există aproximativ 800,000 de pacienți care suferă de boala Bekhterev. Ca și în cazul altor boli reumatice inflamatorii, anumite infecții bacteriene sunt discutate ca declanșatoare. La debutul bolii, pacienții au în medie 26 de ani. Bărbații sunt afectați de două până la trei ori mai frecvent decât femeile.

Simptome / Plângeri

La aproximativ 75% dintre pacienți un spate adânc durere este primul simptom. Debutul este de obicei treptat și este înainte de vârsta de 40 de ani. Caracteristicile sunt reclamațiile persistente pe parcursul a trei luni, apariția reclamațiilor mai ales în a doua jumătate a nopții, dimineața și după o odihnă mai lungă.

Simptomele se îmbunătățesc de obicei cu exercițiile fizice și răspund bine la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Pe lângă articulațiile sacroiliace, trecerea de la coloana toracică la coloana lombară (Th8-L2) este cel mai frecvent afectată. În cursul bolii, mobilitatea coloanei vertebrale este din ce în ce mai restricționată până când apare rigidizarea completă.

În cazuri extreme, în stadiile târzii ale bolii, pacientul nu mai poate ridica axa vizuală deasupra orizontalei prin blocarea vertebrelor toracale în poziție flexată și întindere coloana cervicală. Implicarea articulațiilor coaste-vertebrale poate duce la restricționarea mișcării respiratorii. Durere în zona anterioară piept peretele poate fi declanșat de modificări inflamatorii ale articulațiilor sternoclaviculare, sternului (sinocondroza manubrio-sternalis) și coasta cartilaj (entezită).

La 20% dintre pacienți, boala apare mai întâi sub forma unei inflamații a articulației periferice (artrită), de obicei în una sau câteva articulații (mono- sau oligoartrită) în picior regiune. Modificările inflamatorii conduc, de asemenea, la modificări ale atașamentelor tendinoase. Datorită tulpinii și proeminenței deosebite, acestea apar la aproximativ 20% dintre pacienți sub formă de tocmai durerea, uneori și în zona trohanterului major, ischion sau creasta iliacă.

În afara sistemului locomotor, boala Bekhterev poate de asemenea să devină simptomatică inflamația ochiului (iridociclită). Debut acut al durere la un ochi, apare sensibilitatea la lumină și limitarea acuității vizuale. Alte manifestări pot apărea în zona inimă și sânge nave sub formă de valvă aortică insuficiență și aritmie cardiaca iar în zona intestinului sub formă de ileită sau colită.

Rare sunt implicarea plămân (fibroză pulmonară apicală bilaterală) și rinichi (Nefropatie IgA). O complicație după mulți ani de activitate inflamatorie ridicată poate fi așa-numita amiloidoză (depunerea de proteine in organe interne cu perturbarea ulterioară a funcției organelor). O complicație suplimentară în etapele ulterioare ale bolii este riscul crescut de fracturi osoase, în special în zona coloanei vertebrale. Rigidizarea poate duce la fracturi osoase chiar și cu traume minore, deoarece osul și-a pierdut elasticitatea.