Sinusul maxilarului

Introducere

Sinusul maxilar (Sinus maxillaris) este cel mai mare sinus paranasal în perechi. Are o formă și dimensiuni foarte variabile. Podeaua sinusului maxilar prezintă deseori proeminențe, care sunt cauzate de rădăcinile dinților mici și mari posteriori.

Sinusul maxilar este umplut cu aer și căptușit cu ciliate epiteliu. Există o mică ieșire spre nas, prin care secreția poate curge și are loc schimbul de aer. Datorită locației sale în maxilar, se încadrează în specialitatea medicului ORL ca cavitate sinusală a nas. În același timp, însă, se încadrează și în domeniul stomatologiei, deoarece se află în maxilar și este în contact direct cu molarii laterali, din care pot proveni boli ale sinusului maxilar.

Anatomia sinusului maxilar

Sinusul maxilar este cel mai mare sinus al corpului. Este aranjat în perechi și are forma unei piramide, cu baza pe partea laterală a cavitatea nazală iar vârful său se termină spre procesul zigomatic. Sinusul maxilar este astfel situat sub ochi.

Sinusul maxilar este conectat la pasajul nazal mediu prin hiatus semilunaris. Acoperișul sinusului maxilar este adesea foarte subțire și formează, de asemenea, podeaua orbitei. Bordura posterioară este străpunsă de diverse nervi și sânge nave, care sunt responsabile pentru alimentarea sinusului maxilar, dar și a dinților.

Inervația sensibilă a sinusului maxilar are loc prin intermediul nervului maxilar. Podeaua sinusului maxilar se învecinează cu maxilar iar palatul dur. De asemenea, conține plexul dentar superior, un plex nervos.

Peretele anterior este gros și corespunde părții frontale a maxilarului. Sinusul maxilar poate fi dezvoltat diferit. La unii oameni este limitat la osul maxilarului superior.

În cazul unei aerări pronunțate (pneumatizare), sinusul maxilar poate avea diverse umflături. Se face distincția între golful alveolar, golful zigomatic, golful infraorbital și golful palatal. Golful alveolar are o relație spațială cu rădăcinile dintelui superior.

La îndepărtarea molarilor superiori, o legătură între cavitatea bucală iar sinusul maxilar poate fi creat. Acest lucru poate duce la transferul de germeni și inflamația sinusului maxilar. Sinusul maxilar este căptușit de cilia respirator epiteliu, care este tipic pentru tractului respirator.

În 25 până la 50% din sinusul maxilar, se pot găsi partiții mici îndreptate spre palatul. Aceste partiții se numesc septuri Underwood. Volumul sinusului maxilar poate fi de până la 15 ml. Creșterea sinusului maxilar se finalizează la vârsta de 20 de ani.