Sindromul Shinbone Edge | Mușchii inferiori ai picioarelor

Sindromul Shinbone Edge

Sindromul marginii tibiale, numit și sindromul marginii tibiale mediale (medii) sau laterale (laterale) în funcție de locație, este o boală care apare de obicei în legătură cu activitatea sportivă. Descrie dependent de sarcină, plictisitor sau înjunghiat durere la marginea tibială. În special sunt expuși joggerilor sau sportivilor care se antrenează intensiv în sporturi care pun un stres deosebit pe tibie sau mușchii picioarelor.

Mai multe condiții pot declanșa durere. Originea exactă a sindromul marginii tibiale nu este clarificat în mod concludent. pronaţie mișcările piciorului, adică ridicarea marginii laterale a piciorului cu coborârea simultană a marginii medii a piciorului, par a fi deosebit de favorabile sindromului marginii tibiale.

Conform stării actuale a cunoștințelor, cauzele sunt în mare parte suprasolicitarea musculaturii, inflamația sau leziunile musculare. Suprasolicitarea poate rezulta dintr-o varietate de sporturi. Cu toate acestea, în prim-plan sunt funcţionare sau sporturi cu mingea cu schimbări rapide de direcție, cum ar fi fotbalul sau handbalul.

Pentru persoanele neinstruite, antrenamentul prea intensiv poate duce rapid la sindromul tibiei. Sportivii experimentați și instruiți pot dezvolta, de asemenea, boala ca urmare a creșterii rapide în greutate sau a schimbării încălțămintei. Adesea durere apare a doua zi după exercițiu.

Cu toate acestea, dacă se continuă antrenamentul, antrenamentul poate fi și dureros. La locul încărcării grele pe osul tibiei, în timp, poate apărea inflamație periostală, de exemplu a osului tibiei. Mai ales sportivii amatori tind să dea vina pe durere la suprasolicitarea mușchilor.

Dacă o inflamație a periostul este suspectat, diagnosticarea adecvată utilizând proceduri imagistice (imagistica prin rezonanță magnetică) și terapia ulterioară trebuie inițiată imediat. Sportivii găsesc în special afectarea uneori pe termen lung în timpul antrenamentului, care se explică prin vindecarea lentă a bolii, deosebit de stresantă. Terapia în sine este adesea nesatisfăcătoare, iar posibilitățile medicale sunt uneori limitate.

Accentul principal este pe economisirea extremității afectate, ceea ce duce de obicei la o ameliorare rapidă a simptomelor, care poate, totuși, să reapară atunci când pacientul este supus unui stres reînnoit. Evoluția bolii poate fi influențată favorabil de răcirea locală. În cazurile de durere severă, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul® poate avea un efect analgezic. Medicul vă poate oferi asistență și sfaturi cu privire la alegerea branțurilor sau a suporturilor care trebuie purtate în pantof în timpul antrenamentului.