Simptome | Hipotiroidismul dobândit

Simptome

Cei afectați observă o scădere fizică și mentală a performanței, sunt lipsiți de impuls și încetinesc mișcările și procesele lor de gândire. Adesea, pacienții sunt dezinteresați de evenimentele de mediu, care se reflectă și în expresiile lor faciale. Sensibilitatea pacienților la frig este crescută (= intoleranță la frig) și pielea lor este palidă, rece, solzoasă și uscată, precum și păr este uscat și casant.

Pacientii' inimă rata este încetinită (= bradicardie) deoarece inimă este mai puțin sensibil la catecolamine (=hormoni, care includ adrenalina, de exemplu), care determină o creștere a activității inimii (vezi aritmia cardiacă). Deși reflexul Tendonul Ahile poate fi declanșat, apare mai încet. Pacienții suferă din ce în ce mai mult de constipaţie (= obstrucție) și au o voce aspră, răgușită.

Deoarece colesterolului nivelurile pacienților sunt crescute, un debut mai devreme arterioscleroză este posibil. Tulburări menstruale și infertilitate poate fi observat la fetele și femeile afectate. Simptomele psihologice pot apărea și se manifestă sub formă de depresiune, lipsa conducerii și încetinirea.

Pacienții pot crește în greutate datorită mixedemului generalizat. Acest mixedem este cauzat de glicoproteine ​​(=proteine cu un reziduu de zahăr în structura chimică) care sunt depozitate sub piele. Aceste proteine au efect osmotic, adică atrag apa, ceea ce duce la retenția de apă în organism. Acest lucru are ca rezultat creșterea în greutate.

Diagnostic

Hipotiroidismul se determină pe baza simptomelor clinice prezentate de pacient și a analizelor de laborator. Dacă forma primară a hipotiroidism este prezentă, concentrația hormonului tiroidian T4 în sânge este redus, în timp ce cel de TSH iar TRH este crescut. În forma secundară, însă, concentrația hormonului tiroidian și TSH nivelurile sunt reduse și TRH este crescut.

În terțiar hipotiroidism, toate hormoni ale circuitului de reglare sunt prezente doar în concentrații foarte reduse. Dacă pacientul are o boală autoimună a glanda tiroida, în 95% din cazuri autoanticorpi împotriva unei enzime (= catalizator biologic) al celulelor tiroidiene poate fi detectat. Un proces autoimun poate fi diagnosticat prin intermediul unui ultrasunete examinarea glanda tiroida și o posibilă prelevare de probe de țesut. O altă opțiune de diagnostic este scintigrafie: Aici, se folosește capacitatea tiroidei de a stoca iod și încorporați-l în tiroidă hormoni. Prin administrarea unei substanțe radioactive prin intermediul nervură, care este cuplat la iod, funcția glanda tiroida poate fi verificat: O stocare puternic redusă sau lipsă a iodului marcat radioactiv în țesutul tiroidian indică o disfuncționalitate a organului: puține celule tiroidiene sunt active, deci este nevoie de puțin iod pentru producerea de hormoni tiroidieni și, prin urmare, nu este absorbit în organ.