Simptome asociate
Slăbiciunea musculară izolată apare destul de rar. Este mult mai frecvent ca, pe lângă slăbiciunea musculară, să existe și zvâcniri musculare și tulburări ale conștiinței, mersului, înghițirii, vederii și vorbirii rezultate din slăbiciunea musculară. Cu cauze banale precum a magneziu deficit, slăbiciune musculară este însoțită și de mușchi crampe.
În general, simptomele care însoțesc slăbiciunea musculară sunt întotdeauna legate de boala reală sau de declanșatorul. Prin urmare, poate apărea un spectru foarte larg de simptome însoțitoare. Un prim exemplu este o disfuncționalitate a glanda tiroida (=hipotiroidism).
Aici, slăbiciunea musculară este doar unul dintre multele simptome. În plus, reclamații precum creșterea în greutate, constipaţie, a încetinit inimă rată (bradicardie) și lipsa vehiculului apare frecvent. Corpul este încetinit și restricționat în activitatea și performanța sa în multe aspecte, ca să spunem așa.
În plus, așa-numita „miastenie neonatală”, adică slăbiciune musculară la nou-născut din cauza unei boli autoimune, poate duce la slăbiciune de aspirație, pleoape căzute și insuficiente respiraţie.În cele din urmă, simptome însoțitoare în contextul pe termen lung cortizonul terapia ar trebui menționată ca exemplu. Cortizonul este considerat a fi un medicament cu multe efecte secundare, ceea ce înseamnă că, pe lângă slăbiciunile musculare, poate duce și la reclamații precum glaucom (= verde cataractă), palpitații și, la copii, inhibarea creșterii. Cortizonul slăbește și sistemului imunitar, care are consecințe corespunzătoare.
La bătrânețe, cortizonul afectează nu numai mușchii, ci și stabilitatea osoasă, producând osteoporoza mai probabil. Nu toate zvâcnirile musculare sunt la fel. Acestea oferă o mare varietate de cauze posibile pentru uneori inofensive spasm dar și pentru bolile grave.
Ceea ce este decisiv este intensitatea zvâcnirilor musculare, dar și frecvența, adică dacă zvâcnirile musculare apar la intervale regulate sau mai degrabă sporadic. În funcție de cât de mult țesut muscular este implicat în spasm, este vizibil nu numai pentru cei afectați, dar pentru cei din afară este chiar recunoscut ca mișcare. Spasme musculare benigne, de exemplu, apar adesea în faze stresante ale vieții, în hipoglicemie, magneziu deficit sau ca efect secundar al medicamentelor.
Astfel de mișcări musculare sunt doar neplăcute pentru moment și dispar de îndată ce factorii declanșatori sunt reduși sau eliminați. Slăbiciunea musculară nu apare în acest context. Combinația dintre mușcături musculare iar slăbirea sau slăbiciunea post-contracție a anumitor mușchi poate fi în contextul bolilor grave.
Un exemplu este scleroza laterală amiotrofică, degenerativă sistem nervos boală în care mușcături musculare apare clasic. În cursul ulterior al bolii, slăbiciunea musculară datorată atrofiei musculare este cea mai frecventă cauză, care poate continua până la paralizie. Răsucirile musculare trebuie clarificate de către un medic dacă persistă o perioadă mai lungă de timp, fără o legătură banală, cum ar fi stresul sau tensiunea extremă.
Pentru a putea determina cauza unei slăbiciuni musculare, este important ca medicul să ia mai întâi un detaliu istoricul medical (anamneză). Întrebările care pot fi utile în stabilirea unui diagnostic includ: de când a existat slăbiciunea musculară, ce mușchi afectează, dacă a existat un eveniment specific (cum ar fi un accident) care a precedat direct slăbiciunea musculară, dacă există alte plângeri (pentru de exemplu, tulburări senzoriale), dacă există medicamente care sunt luate în mod regulat și dacă pacientul suferă de orice afecțiuni cunoscute preexistente (cum ar fi diabet mellitus, scleroză multiplă sau altele). În urma anamnezei, medicul va efectua examinări suplimentare în funcție de suspiciune.
Pe de o parte, a examinare fizică are o mare importanță. Aici, se verifică exact puterea rămasă în mușchi, se caută posibile tulburări senzoriale și reflex sunt verificate. În plus, a sânge testul poate fi util pentru mulți oameni.
Metode de examinare mai speciale sunt justificate dacă există o presupunere bine fundamentată a anumitor boli. Acestea includ proceduri imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), îndepărtarea țesutului muscular (biopsii musculare), electromiografie (EMG), o examinare a lichidului cefalorahidian (prin intermediul lichiorului străpungere), electroneurografie (ENG) sau electroencefalografie (EEG). În plus, poate fi util să efectuați un test genetic sau să faceți examinarea de către un specialist, cum ar fi o ureche, nas și specialist în gât sau un oftalmolog.
