Simptome
Claustrofobie: Claustrofobia descrie frica de spații înguste sau închise. Este o așa-numită fobie specifică în care anxietatea este limitată la un singur obiect sau situație. Spațiile înguste, cum ar fi lifturile, declanșează un sentiment mai mult sau mai puțin opresiv, tensionat la pacient.
Dacă persoana în cauză intră în situație, chiar și simptome fizice, cum ar fi dificile respiraţie sau respirația scurtă poate fi declanșată, chiar dacă nu există o cauză declanșatoare. De regulă, pacientul știe că temerile sale sunt nefondate, dar nu le pot opri și, prin urmare, suferă adesea de suferință psihologică. Acest lucru poate duce la un comportament de evitare, prin care pacientul încearcă să evite circumstanțele care declanșează frica. Suferința este intensificată de restricții în viața socială sau profesională, deoarece pacientul se simte neputincios.
Când vă confruntați cu această situație incomodă, poate apărea un atac de panică. Agorafobie: În agorafobie, anxietatea se concentrează în locuri publice, în mulțimi (de ex. În autobuz, metrou sau în holuri) și în situații în care pacientul este singur, de exemplu atunci când călătorește independent sau în locuri necunoscute departe de casă. Frica este teama că vor apărea situații problematice din care pacientul nu poate scăpa sau în care nu se acordă ajutor imediat.
Anxietățile posibile sunt cauzate parțial de experiențe care au fost deja făcute și care au cauzat un fel de traume la pacient. Amețeli, leșin, pierderea continenței (control urinar și intestinal), precum și inimă probleme cu asociate durere poate juca un rol în acest context. Simptomele așteptate menționate mai sus reprezintă doar un extras din posibilitățile generale.
Pacientul dezvoltă un comportament de evitare în contextul acestei claustrofobii. El încearcă să evite astfel de situații neplăcute, dar acest lucru duce adesea la situații critice, cum ar fi izolarea socială. Mediile anxioase pot fi vizitate doar în companie sau deloc.
Dacă apare o confruntare, poate apărea un atac de panică, care poate fi însoțit de simptome fizice. Deși tulburarea de panică este o tulburare psihiatrică izolată, este adesea asociată cu tulburări de anxietate, mai ales în combinație cu agorafobie. La începutul diagnosticului trebuie examinat dacă anxietatea pacientului este normală sau anormală.
Simptomele care apar, orice boală anterioară subiacentă și gradul de restricție socială cauzată de comportamentul de evitare joacă un rol aici. În cazul afecțiunilor preexistente, trebuie luate în considerare atât afecțiunile psihiatrice, cât și bolile fizice. De exemplu, în contextul bolilor cardiovasculare anghină pectoral, apare un simptom pe care cei afectați îl descriu ca o senzație de constricție și constricție în partea superioară a corpului.
Dacă simptomatologia apare în spații mici, poate fi asociată în mod fals cu claustrofobia. Dacă nu există o astfel de boală mentală sau fizică, pare să existe o tulburare de anxietate primară. Prima alegere înseamnă diagnosticarea și evaluarea tulburări de anxietate sunt teste psihologice.
Acestea sunt de obicei structurate ca chestionare și trebuie completate fie de pacientul însuși (autoevaluare), fie de examinator (evaluare externă). De exemplu, în diagnosticul unui subiect dubios agorafobie, s-ar putea examina comportamentul de evitare existent. Întrebarea directă cu privire la situațiile care provoacă stresul sau înspăimântătoare poate oferi, de asemenea, o indicație a unei tulburări de anxietate dezvoltate dacă răspunsurile sunt neobișnuite (persoanele sănătoase nu clasifică acele situații ca negative).
Toate articolele din această serie:
