Sinonime
Os sacrum (latină), Sacrum (engleză)
Introducere
Sacrul se caracterizează prin forma sa de sfenoid. Se formează prin fuziunea (sinostoză) a celor cinci vertebre sacre. La om, această fuziune nu se încheie până la finalizarea fazei de creștere. Sacrul este ultima secțiune a coloanei vertebrale și cuprinde partea din spate a canalul spinal. Împreună cu osul șoldului, formează centura pelviană.
Anatomie
Os sacrum are practic același principiu structural ca și restul coloanei vertebrale. Datorită fuziunii, anumite structuri anatomice se disting doar diferit. Procesele spinoase formează o creastă (lat.
Crista sacralis mediana), care se întinde de-a lungul liniei medii de sus în jos pe suprafața din spate. Procesele articulare rămase formează o creastă care se desfășoară ușor spre partea liniei mediane, crista sacralis intermedia. Pe ambele părți ale unei mici extensii din partea superioară a sacrului există o mică suprafață articulară care este conectată la ultima vertebra lombară.
Procesele transversale formează o placă laterală în care partea anterioară a crescut ca dimensiune pentru a forma aripa sacrală (lat. Ala ossis sacri). Deasupra aripilor sacrale se află o suprafață auriculară (lat.
Facies auricularis), care este în legătură cu iliul cu același nume și formează articulația sacro-iliacă. Se mai numește articulație sacroiliacă. La marginea sa laterală, placa laterală formează o creastă, crista sacralis lateralis, care trece pe partea laterală a crista sacralis mediana.
În spatele sacrului se află foramina sacrală dorsală, deschiderile în care coloana vertebrală dorsală (posterioară) nervi emerge. Pe partea orientată spre pelvis sunt găurile (lat. Foramina sacralia pelvina) din care ies ramurile nervoase ventrale (din față). Împreună cu părți din nervi a vertebrelor lombare, emergente măduva spinării nervii formează o rețea de nervi, plexul lombosacral. Ele furnizează în principal pelvisul și picioarele.
