Încetarea fumatului cu terapie comportamentală

Comportamentul terapie pentru renuntarea la fumat este o procedură terapeutică de psihologie și psihanalitică, care este de a sprijini fumătorul în renunțarea la fumat cu ajutorul unei așa-numite recondiționări. Această recondiționare este baza procedurii terapeutice și descrie abandonul sau schimbarea unui model de stimul-răspuns existent. Condiționarea este văzută ca o reacție ulterioară la un stimul. Cu toate acestea, pentru ca recondiționarea să apară, trebuie să presupunem că fumat este un răspuns la un stimul și astfel a fost „învățat”. Comportamental terapie pentru renuntarea la fumat poate fi efectuat folosind o varietate de metode psihanalitice. Totuși, toate metodele au în comun faptul că, ca obiectiv al procedurilor, condiționarea existentă este stinsă și recondiționarea are loc cu ajutorul unei înlocuiri (schimb) a acțiunii. Cu toate acestea, pentru a efectua comportamentale terapie, rezolvarea liniară a problemelor nu este utilă; în schimb, trebuie realizată o promovare atât a motivației, cât și a altor factori, precum mediul social și sprijinul care rezultă din aceasta.

Indicații (domenii de aplicare)

Contraindicații

Dacă fumătorul consideră că procedura nu este potrivită pentru renunțare fumat, acest lucru ar trebui luat ca un semn al întreruperii necesare a terapiei, deoarece nu se poate obține niciun succes pe baza întreruperii tratamentului. Cu toate acestea, nu există motive medicale pentru abandonarea obligatorie a procedurii.

Procedura

Pentru a conduce cu succes terapia comportamentală pentru renuntarea la fumat, o evaluare individuală a comportamentului de dependență este esențială. Cu toate acestea, pot fi demonstrați diferiți factori pentru apariția comportamentului la fumat. Indiferent de terapia comportamentală metoda aleasă, probabilitatea de abstinență permanentă la fumat crește semnificativ. Cu toate acestea, pe lângă rata generală de succes, este important să rețineți la alegerea unei proceduri că nu fiecare pacient are aceleași dorințe și nevoi în terapie, deci este necesară o evaluare individuală a pacientului. Condiții pentru dezvoltarea dependenței

  • Atractivitatea fumatului - atracția pentru fum nu este inițial generată de factori biologici, ci de condițiile sociale. Mai ales modele sau grupuri de colegi (colegi de clasă sau prieteni și cunoscuți) și imaginea fumatului în primul rând conduce la adoptarea comportamentului de fumat. În special, imaginea creată în publicitate despre asocierea libertății și autodeterminării cu fumatul reprezintă un stimul la care adolescenții reacționează în special începând să fumeze. Pe baza acestui fapt, recondiționarea poate fi realizată numai dacă imaginea este ștearsă, ceea ce a contribuit în primul rând la adoptarea unui comportament de dependență.
  • Distorsiunea percepțională - privirea tutun dependență din perspectiva psihanalizei, fumatul poate fi reprezentat ca o tulburare a ego-ului. Tulburarea se bazează pe o slăbiciune a ego-ului, care este însoțită de percepție modificată și reprezintă astfel un mecanism de apărare directă. Astfel, fumatul reprezintă o compensație pentru această slăbiciune. Prin urmare, terapia comportamentală stimulează corectarea percepției pacientului, astfel încât să se poată realiza o permanentă libertate de fumat.
  • Nicotină aportul prin tutun utilizare - deși terapia comportamentală este un proces exclusiv mental pentru tratamentul dependenței, este crucial să rețineți funcția nicotină și impactul asupra organismului uman. Dezvoltarea toleranței este deosebit de problematică nicotină, întrucât cantitatea necesară pentru a ajunge la aceeași stare ca la începutul comportamentului de dependență poate fi atinsă numai prin aportul crescut. Pe lângă efectul vasoconstricției, substanța duce la creșterea bunăstării, vigilenței și reducerii anxietății. În plus, senzația de foame este semnificativ redusă, astfel încât femeile tinere folosesc în special țigara pentru reducerea greutății. Cu toate acestea, lansarea hormoni precum serotonina, care printre altele provoacă sentimente de fericire, este deosebit de problematică. Cu toate acestea, aceste efecte pozitive ale fumatului trebuie puse în contextul dezavantajelor de către terapeutul curant, pentru a realiza încetarea comportamentului de dependență. În acest scop, sunt abordate simptomele de sevraj, care includ o dorință puternică de fumat, iritabilitate, neliniște, frustrare, furie, dispoziție negativă, anxietate și tulburări de somn.

Metode de terapie comportamentală pentru renunțarea la fumat.

Scurtă intervenție

  • Fumătorii sunt adesea într-o etapă în care ar dori să renunțe la comportamentul de dependență, dar nu își fac planuri precise de renunțare. Scurtă intervenție intervine în acest moment, în care ar trebui atinsă o motivație sporită a fumătorului de a renunța la dependență.
  • Deoarece o strategie servește, de exemplu, strategiei motivaționale conform lui Schmidt, în care, pe lângă interogarea stării de fumat, se realizează un sfat de renunțare și o îmbunătățire motivațională. Scopul acestei îmbunătățiri a motivației este realizarea fumătorului că numai printr-un acord cu un timp definit este posibilă oprirea fumatului. Pe lângă acord, totuși, terapeutul trebuie să ofere o asistență activă și în legătură cu persoana respectivă.
  • Cu toate acestea, de o importanță crucială este și profilaxia recidivei, care se face cu ajutorul programărilor ulterioare după tratamentul efectiv finalizat.
  • Principiul de bază al intervenției scurte se bazează pe diferite abordări ale renunțării la fumat, care trebuie combinate pentru o terapie de succes. Este necesară atât o demonstrație a efectelor pozitive ale renunțării la fumat în termeni de sănătate factori sociali și o denumire precisă a riscurilor menținerii comportamentului. De asemenea, este necesar să se determine și să se numească posibili factori care pot îngreuna renunțarea, pentru a găsi modalități de a rezolva acești factori. Dacă o persoană recidivează, sunt importante noi strategii motivaționale.

Terapia de grup

  • Comparativ cu terapia individuală, terapia de grup oferă posibilitatea ca terapia să aibă loc împreună cu alte persoane afectate și astfel un efect pozitiv se realizează prin sprijin social. De regulă, tratamentul cuprinde între trei și zece numiri. Cu toate acestea, principiul de bază al terapiei de grup variază doar ușor față de intervenția individuală.
  • Analog cu această metodă, terapia de grup în prima fază determină și promovează motivația. Deoarece măsurile din prima fază pot fi numite, de exemplu, justificarea avantajului pentru renunțarea la comportamentul de dependență sau a echilibra pentru luarea deciziilor.
  • În cea de-a doua fază a terapiei, accentul tratamentului este pus pe metodele de autocontrol care servesc pentru a se asigura că nu poate să apară nici o recidivă în comportamentul de dependență. Acest lucru se face, printre altele, evitând setările (situațiile) care ar putea tenta pacientul să fumeze. Alternativele la fumat sunt, de asemenea, menționate și evaluate (evaluate) în a doua fază.
  • A treia fază a terapiei vizează în principal stabilizarea tiparului de comportament învățat. Libertatea de a fuma ar trebui susținută, de exemplu, de activități sportive.