Cauze
Cauza chist ovarian permite o împărțire în două grupuri mari. Se face distincția între așa-numitele chisturi funcționale și chisturile de retenție, prin care cele mai multe modificări chistice ale ovare sunt așa-numitele chisturi funcționale. Motivul principal pentru chist ovarian sunt chisturi ovariene funcționale.
Aceste chisturi se pot forma ca urmare a modificărilor ciclice obișnuite în ovare, care poate fi explicat prin diferitele niveluri hormonale din timpul unui ciclu. De aceea, acestea apar în principal la femeia matură sexual, cu o acumulare la scurt timp după pubertate și în climacteric (menopauza). Anomaliile ciclurilor de control hormonal din organism sau terapia hormonală pot provoca, de asemenea, chisturi funcționale ale ovare.
În acest subgrup, se poate distinge din nou între diferite tipuri de chisturi funcționale: chisturi foliculare (chisturi veziculare), ovare polichistice, chisturi ale corpului galben, chisturi ale kaluteinei, endometrioza chisturi (endometrioame) și chisturi parovariene.
- Chisturi foliculare: chisturile foliculare (chisturile veziculare) apar în principal solitare în menstruație, femeile tinere înainte ovulația (pre-ovulator). Este un folicul Graaf care nu a sărit și are în interior o celulă de ou.
Foliculul Graaf în sine poate crește până la o dimensiune de aproximativ 2 cm. Tranziția într-un chist funcțional este perfectă și pot atinge o dimensiune de până la 10 cm și în interior sarcină chiar până la 25 cm. Prin celulele granuloase pe care le conține chistul folicular, chistul poate fi activ și produce hormonal estrogeni.
- Ovarele polichistice: Dacă ovarele conțin un număr mare de chisturi, aceste chisturi pot fi considerate o formă specială de chisturi foliculare.
Ovarele polichistice apar în așa-numitul sindrom PCO (sindromul ovarului polichistic) în combinație cu alte simptome clinice. Ovarele polichistice sunt cauzate de foliculi (foliculi) care se dezvoltă sub suprafața ovarelor, dar nu se deschid. Cu fiecare ciclu ulterior, numărul foliculilor crește, motiv pentru care și ovarul crește în dimensiune.
- Chisturile corpus luteum: chisturile corpus luteum, care au o dimensiune medie de 5.5 cm, apar după ovulația (postovulator), adică în a doua jumătate a ciclului. Corpul galben este format din rămășițele foliculului Graaf crăpat.
Dacă apare sângerare în corpul galben, aceasta se numește chistul corpului galben, un alt subgrup de chisturi funcționale. Chisturile corpusului luteum apar mai frecvent la femeile gravide și la femeile care suferă ovulația-terapie inductivă.
- Chisturile de caluteină: chisturile de la caluteină, care pot crește până la 30 cm, sunt, de asemenea, chisturi funcționale. Acestea se datorează în general producției crescute sau prelungite de beta-HCG (gonadotropina corionică umană), un hormon produs de placenta în primele trei luni de sarcină.
În plus față de sarcini multiple, stimularea ovariană în timpul tratamentului fertilității poate fi, de asemenea, o cauză a unui chist de caluteină. O aluniță a vezică sau un corionepiteliom care poate apărea ulterior poate provoca, de asemenea, un chist de caluteină.
- Endometrioza chisturi (endometrioame): chisturile endometriozei apar în cursul endometriozei. Tabloul clinic al endometrioza se caracterizează prin uter membranei mucoase care apare în afara cavității uterine.
Deoarece cavitățile chistice din ovar conțin vechi, îngroșate sânge, se mai numesc chisturi cu gudron sau ciocolată. Chisturile endometriozei sunt îndepărtate prin intervenție chirurgicală. Este esențial ca nu numai lichidul să fie drenat, ci și să se îndepărteze întregul chist, deoarece resturile pot determina reapariția chistului endometriozei.
- Chisturi parovariale: chisturile parovariale se dezvoltă din țesutul vecin fetal al ovarelor.
Prin urmare, acestea sunt situate lângă ovare, așa cum sugerează și numele. Chisturile parovariene pot fi de diferite dimensiuni și pot fi urmărite. Dacă tulpina este lungă, acestea pot provoca o răsucire a ovarului și a trompei uterine.
Pe lângă toate tipurile diferite de chisturi funcționale, există și așa-numitele chisturi de retenție, care, totuși, sunt mai puțin frecvente decât chisturile funcționale.
Chisturile de retenție sunt cauzate de lipsa secreției din glande. Lipsa secreției provoacă o acumulare de secreții glandulare (retenție) și o mărire a glandei afectate, astfel încât să apară în primul rând. Chisturile dermoidale în cea mai mare parte benigne sunt considerate chisturi de retenție.
Un chist dermoid este o tumoare cu celule germinale care poate avea diferite tipuri de țesut, cum ar fi păr, dinți, cartilaj și țesutul osos. Afectează în principal fetele care nu au ajuns încă la pubertate și femeile tinere. Chisturile dermoide sunt îndepărtate chirurgical.
Acest lucru este de obicei posibil în timpul unui laparoscopie. Primele indicii ale unui posibil existent chist ovarian poate fi găsit deja prin interogarea sistematică de către medic (anamneză). În plus, chisturile mari pot fi palpate în timpul palpării vaginale.
În sfârșit, chist ovarian poate fi vizibilizat de ultrasunete. De aceea ultrasunete examinarea este o examinare extrem de decisivă. Examinarea se efectuează prin vagin și poate fi finalizată de ultrasunete examen din abdomen.
Pentru a exclude masele maligne din ovar (cancer ovarian), pot fi utilizate și alte metode de examinare. Acest lucru este important pentru pacienții cu vârsta peste 40 de ani și mai ales în timpul climatului (menopauza). Alte metode de examinare includ determinarea markerilor tumorali în sânge (CA-125), prin care o creștere a marker tumoral nu provine neapărat dintr-o boală malignă, un examen Doppler și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).
Dacă rezultatele acestor examinări sunt încă neconcludente, doar o examinare a țesuturilor poate ajuta. Țesutul poate fi obținut prin laparoscopie sau, în cazuri rare, prin intervenții chirurgicale abdominale cu incizie abdominală (laparotomie). Chisturile ovariene (verzi) pot fi detectate în mod fiabil la o examinare RMN a abdomenului (bazin RMN). Părțile coloanei vertebrale lombare pot fi identificate în albastru.
