Provoca
Reacțiile de frică fac parte din comportamentul nostru înnăscut care ne poate oferi un avantaj de supraviețuire. De exemplu, ne temem de prădători, deoarece aceștia pot reprezenta un pericol pentru viața noastră. O anumită teamă este deci sănătoasă.
Abia atunci când această frică ne paralizează și ne afectează în viața și munca noastră, ea devine o boală. Frica de examene poate fi, de asemenea, destul de sănătoasă, deoarece ne motivează să învățăm și ne pregătește bine pentru un examen. Cu toate acestea, dacă cineva începe să exagereze evaluarea situației examenului într-un mod negativ, adică să o evalueze în așa fel încât „viața și moartea” să depindă de aceasta, această teamă poate deveni o boală.
Un aspect important în dezvoltarea anxietății la examen este așa-numita auto-atribuire. Aceasta înseamnă că cineva își atribuie anumite caracteristici și calități, dar acestea nu trebuie neapărat să corespundă realității. Astfel, putem fi ferm convinși că examenul a devenit un dezastru, deoarece nu se pregătise suficient de bine sau este în alt mod de vină.
Alți factori, cum ar fi starea de spirit a examinatorului, durata examenului, nivelul cerințelor etc. nu sunt luați în considerare. Sentimentul de a fi singur responsabil pentru situația de încărcare duce la incertitudini, din care poate rezulta teama de a eșua în general la examinări.
Aceste gânduri negative și atitudini anxioase sunt decisive pentru dezvoltarea anxietății la examen. Nu numai că pot deveni o povară mentală, dar ne ocupă și o mare parte din atenție și timp, care nu este disponibilă pentru pregătirea examenului. Dacă în general evaluați o situație de examen într-un sens negativ, conform căruia vă este frică (fără nicio justificare rațională a acestei frici), corpul reacționează negativ și la tensiune și apar simptomele menționate mai sus.
Foarte repede această frică poate duce la un cerc vicios: se tem să nu treci un examen, nu se poate pregăti bine din cauza dificultăților de concentrare și motivație asociate fricii și experimentează situația examenului ca fiind stresantă și rezultatul ca fiind nesatisfăcător. Aceasta se atribuie din nou lui însuși și se dezvoltă dincolo de aceea o frică de, examinarea și pregătirea examinării influențând negativ frica. A nu subestima cu apariția unui test de frică este în afară de educația și indemnizația părintească în copilărie.Copii de părinți care acordă puțină atenție nevoilor emoționale ale copiilor lor, care din contră sunt mai interesați învăţare despre reguli și norme sociale, sunt mai susceptibile de a dezvolta teama de examene.
Adesea, părinții subestimează nevoile copiilor și, în același timp, le supraestimează abilitățile. Copiii învață că comportamentul bun este recompensat și se tem de respingerea părinților dacă fac o greșeală. Acest lucru este ușor transferat în alte situații în care evaluarea (de către mediu, angajator etc.)
are loc și mai ales situații de examen. Chiar dacă nu sunt responsabili pentru eșecul examenului, îl atribuie lor și se produce ciclul descris mai sus. Copiii care se bazează pe sprijinul părinților lor, indiferent de situație și cărora li se permite să le încerce copilărie sunt mai încrezători în sine și sunt mai puțin predispuși la dezvoltarea anxietății la examen.
Mai ales între 20 și 30 de ani, perioada de tranziție între copilărie/ pubertate și maturitate, multe sunt susceptibile la dezvoltarea unui examen nervi, deoarece pot fi expuși la un stres enorm din cauza studiilor sau antrenamentului. Cerințele depuse persoanei care este percepută ca adultă și responsabilă pentru sine este satisfăcută de procesul de maturare interioară și de sentimentul că nu este încă capabil să îndeplinească rolul de adult. Testează anxietatea nu este o boală care trebuie luată cu ușurință, dar poate fi ajutată bine cu strategii psihologice.
Terapia ar trebui să aibă ca scop evaluarea situațiilor cât mai obiectiv posibil și să nu alunece în modele de gândire distructive care distrug starea de spirit și încrederea în sine și astfel bunăstarea fizică prin orientarea lor negativă. Este important să contracarați gândurile negative care predomină în anxietatea la examen cu gânduri pozitive. Gândurile și fanteziile sunt importante și utile și pot ajuta la depășirea examenului nervi.
Strategiile simple de stabilire a unei legături între gândire și sentiment includ așa-numitul „ABC al emoțiilor”. Primul pas este de a descrie situația extrem de stresantă cât mai neinfluențată de sentimente. Următorul pas se referă la propriile gânduri, așteptări și atitudini.
Într-un ultim pas, sentimentele și tiparele de comportament ar trebui examinate în detaliu. Această examinare detaliată a situației poate ajuta la dezvăluirea tiparelor comportamentale și a modurilor de gândire care au un impact negativ asupra stimei de sine și la lucrul asupra acestora într-un mod țintit. Alte abordări sunt terapia comportamentală, terapie psihodinamică sau hipnoză.
Terapia comportamentală presupune că fiecare comportament și fiecare experiență sunt instruite și, prin urmare, pot fi învățate din nou. În sesiuni, comportamentele dăunătoare sunt abordate într-un mediu favorabil învăţare și sunt înlocuite în mod specific cu alte comportamente. În acest proces, stresul este crescut până când situația înfricoșătoare, în acest caz examenul, poate fi în sfârșit suportată.
Terapia psihodinamică se întoarce la teoria psihanalitică a lui Freud. Presupune că există mai multe dorințe și motivații conflictuale într-o persoană. Conflictele interioare care apar în acest proces caută o supapă spre exterior.
Modelele de comportament care apar sunt adesea percepute ca dăunătoare și nedorite. Cu toate acestea, problema de bază, conflictul intern, este ignorată. Abordarea psihanalitică încearcă acum să lucreze și să rezolve aceste probleme bazale.
În acest sens, este mai aprofundată decât alte forme de terapie, deoarece nu numai că acționează asupra comportamentului dăunător, ci și asupra cauzei sale, dar durează și mai mult. Prin urmare, această formă de terapie nu ar trebui mai degrabă aleasă cu puțin timp înainte de examinare. Hipnoza este o stare profundă inițiată conștient relaxare.
Dacă este folosit terapeutic, se vorbește despre hipnoterapie. În timpul examinării hipnozei sunt trăite situații, care funcționează oricât de pozitiv. Acest proces de gândire poate fi folosit de creier ca experiență pozitivă și întărește încrederea în sine. Astfel, gândurile pozitive pot fi instruite. În plus, motivațiile inconștiente și conflictele pot fi clarificate într-o hipnoză și tratate în cursul următor.
