Procedura examinării
Zona care urmează să fie examinată cu ultrasunete este acoperit mai întâi cu un gel. Gelul este necesar deoarece trebuie evitat aerul între țesut și traductor. Examinarea se efectuează cu o presiune ușoară asupra țesutului.
Structurile care urmează să fie examinate sunt scanate într-o manieră în formă de ventilator în direcții diferite, schimbând poziția articulației. În cele din urmă, toate structurile sunt evaluate prin mișcare articulații. O ultrasunete examinarea se desfășoară întotdeauna în același mod, indiferent de țesutul de organ care este scanat: în funcție de structura de examinat, pacientul se află sau se așează pe o canapea de examinare.
În funcție de structura care urmează să fie examinată, pacientul se află sau se așează pe o canapea de examinare. Dacă este planificată o sonografie abdominală, pacientul trebuie să pară că este post pentru această examinare, deoarece aerul din tractul gastrointestinal de la aportul anterior de alimente ar perturba ultrasunete imagine. În primul rând, medicul aplică un gel pe pielea situată deasupra structurii de examinat.
Acest gel are un conținut ridicat de apă, ceea ce împiedică sunetul să fie reflectat de incluziunile de aer dintre suprafața pielii și aer. Acesta este singurul mod de a crea o imagine utilizabilă, motiv pentru care examinatorul trebuie să se asigure întotdeauna că nu există aer între gel și traductor. De îndată ce stratul de gel devine prea subțire, imaginea se înrăutățește, astfel încât este uneori necesară aplicarea din nou a gelului de mai multe ori în timpul examinării.
Dispozitivul decisiv în examinarea cu ultrasunete este așa-numitul traductor, care este uneori numit și o sondă. Este conectat printr-un cablu la dispozitivul cu ultrasunete propriu-zis, care are un monitor pe care este afișată imaginea. În plus, acest dispozitiv este acționat prin intermediul mai multor butoane care permit, de exemplu, schimbarea luminozității, crearea unei imagini statice sau plasarea unui doppler color (a se vedea mai jos) deasupra imaginii.
Sonda este responsabilă atât pentru emiterea ultrasunetelor, cât și pentru primirea ei din nou după reflecție. Există diferite tipuri de sonde. Se face distincția între sondele sectoriale, liniare și convexe, care sunt utilizate în diferite zone datorită caracteristicilor lor diferite. Sonda sectorială are doar o suprafață mică de cuplare, ceea ce este practic dacă doriți să examinați structuri greu accesibile, cum ar fi inimă.
Utilizarea sondelor sectoriale produce imaginea tipică cu ultrasunete în formă de ventilator pe ecran. Un dezavantaj al acestor sonde este însă rezoluția slabă a imaginii în apropierea traductorului. Sondele liniare au o suprafață mare de contact și o propagare a sunetului paralelă, motiv pentru care imaginea rezultată este dreptunghiulară.
Prin urmare, au o rezoluție bună și sunt deosebit de potrivite pentru examinarea țesutului superficial, cum ar fi glanda tiroida. Sonda convexă este practic o combinație de sectoare sectoriale și liniare. În plus, există câteva sonde speciale, de exemplu sonda TEE, care este înghițită, sonda vaginală, sonda rectală și ultrasunetele intravasculare (IVUS), unde sonde subțiri pot fi inserate direct în nave.
De regulă, sonda este plasată deasupra gelului aplicat anterior pe corp. Structura dorită poate fi apoi vizată prin deplasarea sondei înainte și înapoi sau prin îndoire. Sonda emite acum impulsuri de undă sonoră scurte și direcționale.
Aceste unde sunt reflectate sau împrăștiate într-o măsură mai mare sau mai mică de diferitele straturi de țesut succesive. Acest fenomen se numește ecogenitate. Traductorul nu este doar un transmițător de sunet, ci și un receptor de sunet.
Prin urmare, preia din nou razele reflectate. Din timpul de tranzit al semnalelor reflectate se poate face o reconstrucție a obiectului reflectant. Undele sonore reflectate sunt transformate în impulsuri electrice, amplificate și afișate pe ecranul dispozitivului cu ultrasunete.
Lichide (de ex sânge sau urină) prezintă o ecogenitate scăzută, acestea sunt afișate pe monitor ca pixeli negri. Structurile cu o ecogenitate ridicată, pe de altă parte, sunt prezentate ca pixeli albi, inclusiv acele structuri care reflectă sunetul într-un grad ridicat, cum ar fi os sau gaze. Medicul se uită la imaginea bidimensională produsă pe monitor în timpul examinării și oferă informații despre dimensiunea, forma și structura organelor examinate. Dacă se dorește, medicul poate fie să imprime imaginea, care produce o așa-numită sonogramă (acest lucru se face adesea pentru a oferi femeilor însărcinate o imagine a copilului lor nenăscut), fie să facă o înregistrare video.
