Prevenirea Sindromului Burnout

Burnout-ul este o supraîncărcare emoțională, adesea văzută greșit ca un boală mintală, care apare mai ales după sau în timpul unei supraîncărcări susținute. Mulți pacienți descriu un burnout ca „cineva a scos ștecherul din afară”. Capacitățile mentale și fizice ale fiecărei persoane sunt limitate, dar fiecare persoană are propria sa limită la o valoare individuală nemăsurabilă.

În timpul stresului de lungă durată, corpul uman trebuie să se adapteze la această „situație extremă”. Acest lucru are ca rezultat o schimbare a hormonului echilibra, un ritm de somn schimbat și un schimbat sistemului imunitar. Stres hormoni cum ar fi cortizolul, norepinefrina sau glucagon sunt produse în cantități mai mari și asigură un ritm cardiac mai rapid, crescut arderea grasimilor pentru a oferi mai mult zahăr pentru stres.

Corpul uman este capabil să mențină și să suporte acest stres permanent pentru o anumită perioadă de timp, fără a suferi daune. Cu toate acestea, dacă stresul continuă, poate duce la un colaps, la o epuizare. Pentru a preveni epuizarea, există totuși diferite măsuri de prevenire care pot fi luate.

Prevenirea în general

În general, există diferite forme de măsuri de precauție (prevenire) pentru prevenirea epuizării. O epuizare poate apărea atunci când un pacient are păreri prea idealiste și dorește să le impună cu orice preț. Dacă acest lucru duce la greșeli sau contracarări, pacientul se simte foarte jignit și reacționează iar și iar cu insensibilitate și aversiune (apatie).

Aici cea mai importantă prevenire este că pacientul recunoaște în sine că nici o ființă umană nu este infailibilă și că toată lumea face greșeli, chiar dacă iau proporții diferite. O altă prevenție foarte importantă pentru pacienții cu risc de epuizare este stabilirea unor obiective pe care cineva știe că le poate atinge. Adesea, pacienții care suferă de epuizare și-au stabilit în prealabil obiective foarte înalte, de exemplu, obținerea unei poziții manageriale în compania lor.

Dacă altcineva a obținut poziția, deși cineva a depus eforturi, acest lucru poate duce la o defecțiune, la epuizare. Prin urmare, este bine și important să ai obiective și dorințe, dar acestea nu ar trebui realizate cu prea multă ambiție și, mai ales, contracarările nu ar trebui privite ca o înfrângere personală, ci mai degrabă ar trebui să încerci să faci față acestor contracarări profesional. O altă prevenție importantă pentru a evita epuizarea este o compensare adecvată.

Unii pacienți se grăbesc la locul de muncă și lucrează cu mult mai mult de 40 de ore pe săptămână, orele suplimentare nu sunt sărbătorite, ci se acumulează din ce în ce mai mult. Sau alți pacienți devin pe deplin absorbiți de familia lor și fac totul pentru a se asigura că mama bolnavă sau copilul mic sunt bine timp de 24 de ore și nu le lipsește nimic. Acest lucru duce la o supraîncărcare permanentă, care poate duce apoi la pacient la obținerea unui burnout la un moment dat.

Pentru a evita acest lucru, este extrem de important să găsiți un echilibra. Acest echilibra arată foarte diferit pentru fiecare pacient, dar este una dintre cele mai importante măsuri preventive împotriva sindromul burnout-ului. De exemplu, un curs de pictură, o vizită la un cor bisericesc, antrenamentul săptămânal de Zumba sau plimbarea de seară în pădure pot contribui la faptul că pacientul are câteva ore de ușurare fizică și psihologică în timpul cărora se gândește doar la sine și nu la muncă, probleme familiale sau de altă natură.

Acest timp pentru sine este foarte important ca prevenire a epuizării. De asemenea, este important să nu apară sentimente de vinovăție în acest timp. Fiecare persoană are uneori nevoie de ceva timp pentru sine și în acest timp slujba sau familia trebuie să se înțeleagă fără pacient. Această admitere că nu se poate lucra 24 de ore din XNUMX non-stop este, de asemenea, o prevenire importantă împotriva unui sindromul burnout-ului.