Percepție: în Ochiul Științelor

Odată ce creier a luat sens ceea ce percepe, decide într-o clipă dacă este necesară acțiunea: un claxon puternic pe stradă mă conduce să sar pe trotuarul salvator, un șuierat în iarbă mă determină să mă întorc spre sursa zgomotului și să evit fiind mușcat de șarpe. Un claxon într-un stadion de fotbal, pe de altă parte, este puțin probabil să obțină un răspuns specific din partea mea; șuierul unei sticle de băuturi cu gaze care se deschide este mai probabil să atragă atenția atunci când este absentă.

Dacă centrul de control consideră că acțiunile sunt necesare, trimite solicitarea corespunzătoare către părțile respective ale corpului - picioarele sar, mâna se îndepărtează sau se îndreaptă, ochii se deschid sau sunt strânși. Dacă o reacție are succes și ce se întâmplă după aceea, despre aceasta creier este informat apoi din nou de organele de simț corespunzătoare.

Percepția în viziunea științelor

Ce este percepția, cum funcționează, de ce și cum poate fi deranjată sau înșelată, ce rol joacă pentru noi sau pentru alte domenii (de exemplu, publicitate) - aceste aspecte sunt iluminate în multe domenii, cum ar fi psihologia, medicina (în special senzorială și neurofiziologie), fizică și chimie, dar și filosofie și sociologie. În psihologie, există o varietate de discipline și abordări diferite în acest sens - iată o selecție:

  • Psihofizică: caută relații descriptibile matematic între proprietățile fizice ale unui stimul și senzația subiectivă declanșată de acesta.
  • Psihologia gestaltică: încearcă să găsească regularități în funcție de care stimulii sunt selectați și organizați de creier; aceste legi stau la baza, de exemplu, a multor iluzii optice.
  • Psihologia perceptivă cognitivă: studiază experimental influențele reciproce ale percepției, memorie, gândirea și controlul acțiunii; abordarea computațională folosește în acest scop modele computerizate care încearcă să reproducă performanța sistemului perceptiv.
  • Psihologia dezvoltării: se ocupă cu dezvoltarea comportamentului; un aspect parțial al acestui lucru este și modul în care se dezvoltă percepția (sugarului).
  • Teoria ecologică a percepției: presupune că percepția își propune să identifice într-un obiect beneficiul pe care îl are pentru acțiunea concretă.
  • Neuropsihologie: câmp de lucru destul de recent care folosește tehnici instrumentale pentru a măsura activitățile creierului asociate cu procesele perceptive.