Paralizia piciorului în timpul sarcinii | Paralizia piciorului

Paralizia piciorului în timpul sarcinii

În cazuri rare, modificările organismului în timpul sarcină poate duce la constelații nefavorabile care provoacă paralizie în picior. De exemplu, creșterea copilului și creșterea rezultată a circumferinței abdomenului în combinație cu purtarea pantalonilor strânși pot duce la prindere și, astfel, la paralizarea pielii nervi. Acest lucru poate duce la tulburări senzoriale și senzații la nivelul pielii coapsă.

întindere și slăbirea structurală a pelvisului în timpul sarcină poate provoca, de asemenea, prinderea nervilor. O posibilă consecință este paralizia parțială sau completă a afectatului picior. Nu este neobișnuit pentru nervul sciatic, care provine din coloana lombară, pentru a fi afectat de comprimare sau iritație din cauza tulpinii neobișnuite.

Simptomatic, iritarea acestui nerv se manifestă printr-o tracțiune în mare parte durere care radiază de la fese la picior. Mușchii piciorului se pot simți amorțiți sau pot prezenta slăbiciune sub formă de paralizie. Deoarece ligamentele sunt mai extensibile decât înainte datorită proceselor hormonale din timpul sarcină, herniile de disc sunt mai frecvente, care pot deveni simptomatice în paralizia piciorului și necesită clarificare. De asemenea, cauzată de modificări ale hormonului echilibra, retenția de apă apare mai frecvent în timpul sarcinii, ceea ce afectează și țesut conjunctiv în jurul nervi. Umflarea acestui țesut poate duce la prinderea nervului și, prin urmare, la paralizie la nivelul piciorului.

Terapie

Terapia simptomelor de paralizie la nivelul piciorului depinde în mare măsură de cauza principală și acoperă un spectru de la tratamentul chirurgical, de exemplu pentru tratarea unei hernii de disc, la terapia medicamentoasă în cazul bolilor musculare, până la măsuri conservatoare. Acestea includ fizioterapia și kinetoterapia, care are ca scop ameliorarea simptomelor și construirea și întărirea mușchilor. În cazul în care paraplegie, conform cunoștințelor medicale actuale, nu există încă proceduri pentru tratamentul curativ. Aici, pe lângă măsurile conservatoare, precum fizioterapia, un bun sprijin psihologic și social este deosebit de important în tratamentul paraliziei, astfel încât pacientul să se poată adapta la noile circumstanțe și să ducă o viață cât mai independentă cu schimbări în mediul de acasă și la muncă.