Termen englezesc moarte cerebrală, moarte cerebrală
Definiție
Termenul creier prin moarte se înțelege activitatea inexistentă și ireversibilă a zonelor vitale ale creierului (cerebrul, cerebel, tulpina creierului) în timpul funcției cardiovasculare încă menținută de respirația artificială (Consiliul consultativ științific al Asociației medicale germane, 1997). Creier moartea în sens științifico-medical înseamnă moartea unei ființe umane. Lob frontal = roșu (lob frontal, lob frontal) Lob parietal = albastru (lob parietal, lob parietal) Lob occipital = verde (lob occiptital, lob occipital) Lob temporal = galben (lob temporal, lob temporal).
Pentru a determina ireversibilitatea creier sunt necesare activități, anumite examinări medicale, precum și proceduri instrumentale și anumite perioade de observare. Consiliul consultativ științific al Asociației Medicale Germane (1997) publică următoarele linii directoare pentru diagnosticul morții cerebrale:
- Cerințe Pentru a determina moartea creierului, trebuie să existe fie primar (sever cap leziuni etc.) sau leziuni secundare ale creierului (din cauza lipsei de oxigen etc.).
Mai mult, intoxicațiile și procesele patologice trebuie excluse.
- Simptomele pierderii funcției creierului sunt inconștiența (comă), rigiditate ușoară a elev (elevii nu mai reacționează la stimulii luminoși), lipsa de reflex și lipsa de spontan respiraţie.
- Ireversibilitatea simptomelor eșecului
- Perioada de observare a simptomelor eșecului trebuie să fie între 12 ore și trei zile. Sunt necesare examinări instrumentale suplimentare pentru a diagnostica moartea creierului. O astfel de metodă instrumentală este electroencefalografie (EEG), care înregistrează activitatea creierului.
Dacă electroencefalograma nu prezintă nici o activitate de bază (determinarea liniei zero) și nici o reacție la stimuli vizuali, auditivi sau tactili (potențiale evocate, EP) și dacă nu sânge circulația în mare nave (arterele și venele) pot fi determinate de Sonografie Doppler, aceste constatări confirmă împreună cu celelalte examinări că a avut loc moartea creierului.
- Perioada de observare a simptomelor eșecului la nou-născuți trebuie să fie de 72 de ore, la sugari și copii mici 24 de ore, cu diagnostice suplimentare de către EEG, EP, Sonografie Doppler.
Contrar presupunerii că timpul morții este momentul morții, în adevăratul sens înseamnă timpul finalizării diagnosticului și documentării morții cerebrale. Niciunul dintre cei doi medici care diagnostichează moartea cerebrală nu poate participa ulterior transplant de organe. Abia după ce a fost diagnosticată moartea cerebrală (liniile directoare ale Asociației Medicale Germane 1997, a se vedea mai sus), îndepărtarea țesuturilor sau a organelor poate fi efectuată în cadrul articolului 3 al transplantare Act, cu condiția ca persoana decedată sau rudele să nu fi obiectat la îndepărtarea organului / țesutului.
