Mâini crăpate

Mâinile crăpate și uscate sunt o problemă obișnuită, în special la temperaturi scăzute atunci când pielea este stresată de aerul încălzit rece și uscat. Pielea devine fragilă și descuamată, iar spălarea frecventă a mâinilor sau contactul cu substanțe chimice agravează și mai mult aceste simptome. Trebuie remarcat faptul că mâinile crăpate nu sunt doar o problemă cosmetică, ci și o sănătate risc.

Deteriorând mantaua acidă naturală a pielii, pielea este mai puțin protejată împotriva influențelor mediului și devine mai susceptibilă la inflamații și alergii. Din acest motiv, mâinile crăpate trebuie luate în serios și trebuie tratate cu îngrijirea adecvată. Trebuie respectate măsuri de protecție, cum ar fi purtarea mănușilor în contact cu agenți de curățare sau alte substanțe chimice, pentru a atenua sau chiar a preveni problemele pielii.

În unele cazuri, mâinile crăpate și aspre pot fi un simptom al unei boli de piele, alergii sau boli precum diabet mellitus. În aceste cazuri, cauza problemelor ar trebui să fie aflată și boala de bază ar trebui tratată în consecință. Diferite cauze pot duce la pierderea funcției așa-numitei mante acide a pielii.

Aceasta este de obicei produsă de glande sebacee, care se află pe toată pielea și este compus dintr-un amestec special de apă-grăsime care păstrează umiditatea în interiorul pielii și o protejează de influențele externe dăunătoare. Lipsa de grăsime și umiditate duce la pierderea funcției acestei bariere de protecție a pielii. Apoi mâinile devin crăpate și uscate.

Structura și funcția pielii

Pielea este cel mai mare organ al organismului uman și îndeplinește o multitudine de funcții. Acestea includ funcții vitale, cum ar fi protejarea corpului de agenți patogeni, frig sau căldură și de uscare. Senzații senzoriale precum percepția durere, atingerea, vibrațiile, temperatura sau senzația tactilă sunt percepute și prin piele.

Pe mâini și mai ales pe vârful degetelor, percepția acestor senzații este deosebit de bine dezvoltată, iar aceste senzații sunt perturbate de mâinile crăpate și de deteriorarea pielii. De asemenea, apa și căldura echilibra (de exemplu, transpirația la temperatura corpului ridicată) este reglată de piele. Pentru a putea îndeplini toate aceste funcții, pielea este compusă din trei straturi de țesut.

La exterior se află epiderma, urmată de derm și subcutană. Stratul superior al pielii este alcătuit în principal din celule excitate, așa-numitele keratinocite, care formează un strat protector împotriva pierderii de umiditate și a agenților patogeni. Derma este mult mai groasă și mai robustă, conținând nervi, glandele cutanate, sânge și limfă nave și mulți receptori de presiune pentru simțul tactil. Subcutisul constă în principal din țesut gras, care acționează ca un depozit de energie și protecție împotriva frigului.