Fluxmetria cu laser Doppler este o procedură de diagnostic care oferă informații despre piele microcirculație și se bazează pe efectul Doppler. Un laser cu heliu emite lumină care se reflectă prin mișcare eritrocite în sânge. Cantitatea de lumină reflectată permite concluziile despre viteza de curgere.
Ce este fluxmetria laser Doppler?
Fluxmetria laser Doppler este o procedură de diagnostic care permite să se facă afirmații despre microcirculația piele și se bazează pe efectul Doppler. Cu alte cuvinte, permite medicului să determine sânge curge în cele mai mici nave și căi de flux final. Așa-numita tehnică de măsurare a debitului de fluid cuprinde diverse metode pentru determinarea cantităților fizice ale fluxurilor de fluid. O tehnică de măsurare a debitului utilizată în medicină este fluxmetria laser Doppler. Aceasta este o metodă neinvazivă bazată pe efectul Doppler care măsuri piele microcirculație. Un laser cu heliu-neon se află la inimă a procedurii. Laserul emite lumină care reflectă structurile în mișcare, cum ar fi eritrocite. În acest fel, medicul determină fluxul Doppler laser ca o măsură relativă a sânge curge în cele mai mici nave și căi de flux final. Cantitățile sunt exprimate în unități arbitrare. Sistemul Laser Doppler este potrivit, de exemplu, pentru boli ocluzive suspectate din flebologie. Alte aplicații posibile sunt pentru dermatologi, care pot folosi procedura pentru a aduna informații despre modificările maligne ale pielii. Nevii displazici sau melanoamele maligne au anumite criterii microscopice reflectate la lumină și sunt asociate cu modificări morfologice și funcționale în cadrul arhitecturii vasculare. Din acest motiv, măsurarea caracteristicilor fluxului prin fluxmetria laser Doppler în acest context poate oferi informații pentru a evalua malignitatea oricărui leziuni ale pielii. Metoda este uneori denumită anemometrie laser Doppler sau fluxmetrie laser Doppler.
Funcția, efectul și obiectivele
Anemometria cu laser Doppler este utilizată pentru măsurarea optică fără contact a componentelor vitezei punctului în fluxurile de fluid. Informarea fluxmetriei medicale implică măsurarea fluxului sanguin. În această metodă, un fascicul laser este împărțit în două fascicule diferite cu ajutorul separatoarelor de fascicule, care se încrucișează la punctul de măsurare. Acest lucru creează un model de franjuri de interferență în zona de trecere. Particule precum eritrocite generează un semnal luminos împrăștiat în fotodetector în timp ce se deplasează prin modelul franjurilor. Tehnica Doppler cu laser se bazează astfel pe determinarea deplasării Doppler a luminii împrăștiate de la obiecte în mișcare și iluminate cu laser. Frecvența luminii nu poate fi măsurată direct și, prin urmare, este determinată de suprapunere cu fascicule de referință în intervalul câtorva megahertz. În acest context sunt disponibile diferite modele. Modelul de franjuri de interferență este extrem de descriptiv și favorabil în special pentru particulele mici, cum ar fi eritrocitele. Cu toate acestea, modelul Doppler descrie generarea semnalului mai cuprinzător și include modelul de franjuri de interferență în același timp. Un laser cu heliu este utilizat în fluxmetria laser Doppler. Lumina este împrăștiată și parțial absorbită de țesutul examinat. Odată ce lumina lovește celulele sanguine în mișcare, lungimea ei de undă se schimbă, ceea ce este cunoscut sub numele de deplasare Doppler. Lumina obiectelor statice rămâne neschimbată în lungimea ei de undă. Amploarea modificărilor în lungimea de undă este deci direct legată de viteza celulelor sanguine. Aceste informații sunt convertite și analizate și înregistrate ca un semnal electronic de către dispozitivul de măsurare. Adâncimea de măsurare depinde de proprietățile țesuturilor, cum ar fi structura și densitate în capilar pat, pigmentare sau oxigenare. Dispozitivul de măsurare este echipat cu un electrod de transmisie și de recepție, iar distanța dintre elementele de transmisie și recepție din sonda Doppler cu laser are, de asemenea, o influență asupra adâncimii de măsurare. Pentru a determina microcirculația în pielea normală, se utilizează de obicei o sondă cu o distanță standard de 0.25 mm și lungimi de undă laser de aproximativ 780 nm. La examinarea organelor bogate în sânge precum rinichi or ficat, adâncimea de măsurare este de obicei mult mai mică de un milimetru. Măsurarea se efectuează în unități de perfuzie. Între timp, variațiile fluxmetriei sunt utilizate și la pacienții cu osteoporoza pentru a determina fragilitatea osoasă. Fluxmetria cu laser Doppler este de asemenea frecvent utilizată astăzi pentru a monitoriza progresul terapiilor flebologice, în special a terapiilor medicamentoase. Un alt domeniu de aplicare pentru procedură este în oftalmologie, unde fluxmetria este utilizată, de exemplu, pentru a evalua glaucom deteriora.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Fluxmetria cu laser Doppler oferă mai multe caracteristici și avantaje. În primul rând, este o procedură non-contact, neinvazivă. În special când leziuni ale pielii cu suspiciune de malignitate sunt implicate, performanța sa este asociată cu avantaje pentru pacient. Datorită fluxmetriei, pacientul nu trebuie neapărat să fie supus unei proceduri invazive pentru a clarifica suspiciunea inițială. Din moment ce malign modificări ale pielii modifică viteza de curgere și arhitectura vaselor, fluxmetria neinvazivă poate oferi deja informații extinse în acest context și permite medicului să decidă dacă o biopsie și astfel o procedură invazivă pare deloc necesară. Fluxmetria cu laser Doppler poate fi efectuată în ambulator și nu este asociată cu niciun risc sau efect secundar pentru pacient. Studiile au investigat cu atenție dacă iradierea cu laser a malignilor leziuni ale pielii, de exemplu, ar putea duce la împrăștiere. Un astfel de risc este acum considerat a fi exclus fără excepție. Fluxmetria cu laser Doppler oferă, de asemenea, medicului diverse avantaje. Pe de o parte, procedura este relativ ieftină în comparație cu alte metode de diagnostic și, pe de altă parte, timpul necesar este, de asemenea, estimat a fi destul de scăzut. Utilizarea acestei metode neinvazive reduce sarcina atât asupra pacientului, cât și asupra medicului. Cu toate acestea, după fluxmetrie, pot fi necesare proceduri minim invazive sau invazive dacă constatările sunt adecvate.
