Laringoscopia (laringoscopia) este o procedură de examinare frecvent utilizată în otorinolaringologie. Se poate face distincție între laringoscopie directă și indirectă, laringoscopia indirectă fiind mai frecvent efectuată în practica ORL. Când faringele și laringe sunt examinate, se numește faringo-laringoscopie. Faringo-laringoscopia permite examinarea funcției laringe în timpul vorbirii și respiraţie și a faringelui în timpul deglutiției.
Indicații (domenii de aplicare)
- Răgușeală
- Suspiciune de acut sau cronic laringită (inflamație a laringe).
- Modificări ale corzilor vocale, cum ar fi pliul vocal polipi (neoplasm benign).
- Malformații în zona laringelui
- tumorile
- Leziuni ale laringelui
- Suspiciune de paralizie a pliurilor vocale
- Fumători - aceștia ar trebui să aibă laringoscopie regulată, deoarece aceasta este singura modalitate de a detecta carcinomul laringian (cancer a laringelui) în stadiile incipiente în timp.
Procedurile
Laringoscopia este o procedură de vizualizare a laringelui. Se face distincție între laringoscopie directă și indirectă:
În laringoscopie directă, endolaringianul (interiorul laringelui) este privit direct de către examinator. Examinarea se efectuează de obicei folosind microlaringoscopie (MLS). Această procedură permite endolaringianului („localizat în interiorul laringelui”) să fie vizualizat direct la microscop în hiperextensie cap poziţie. Această metodă se efectuează de obicei sub anestezie.Laringoscopia directă permite proceduri pe corzile vocale, cum ar fi excizia de probă (prelevarea de țesuturi) a corzilor vocale, ablația cordul vocal polipi. Notă: Vizualizarea fișierului cordul vocal nivelul este facilitat de laringoscopia video * comparativ cu laringoscopia directă. În laringoscopia indirectă, endolaringianul nu este privit direct de către examinator. În acest scop se utilizează un laringoscop (oglindă laringiană). O mână este folosită pentru a ține cea a pacientului limbă, iar cealaltă este utilizată pentru a introduce laringoscopul prin gură și în faringe pentru a evalua laringele. Laringoscopia indirectă este o metodă de examinare simplă și rapidă, nedureroasă. Poate fi efectuat fără prea multă pregătire și oferă informații importante în cazul bolilor menționate mai sus sau sănătate riscuri. O altă modalitate de a vizualiza laringele este utilizarea endoscoapelor flexibile sau rigide (laringoscop cu mărire). Aceste proceduri sunt clasificate ca laringoscopie indirectă. * Laringoscopia se realizează în prezent de preferință cu un sistem de înregistrare video (= videolaringoscopie). Se face distincția între transnasal endoscopie (”Oglindirea prin nas„) Și endoscopie transorală („ oglindire prin gurăLaringoscopia flexibilă transnasală este recomandată în special pentru testarea funcțiilor laringiene. Pentru pacienții cu reflex gag mai puternic, se recomandă examinarea în poziția cot-genunchi. Utilizarea localului anestezie (anestezic local), Cu lidocaină 4% fără alcool facilitează examinarea. Microlaringoscopia se efectuează de obicei sub general anestezie (anestezie generala).
Posibile complicații
- Leziuni ale mucoasei turbinate (concha nazală superioară) sau septului nazal cu sângerări ulterioare (la avansarea endoscopului prin accesul nazal inferior)
- Lacrimi ale membranei mucoase (extrem de rare)
- Leziuni mucoase cu cicatrici ulterioare și stenoză (îngustare) a cavitatea nazală (aceasta se extinde de la valvele nazale până la deschiderile nazale posterioare (choanae)), posibil cu aderență (aderență) a turbinatului la sept nazal (rar). Acesta poate conduce la obstrucția nazală respiraţie.
- Prejudiciul membranei mucoase a intrării laringiene și a zonelor inferioare ale faringelui (foarte rar).
- Umflarea membranei mucoase în zona orificiului laringian. Acest lucru poate necesita internare Monitorizarea.
Alte note
- Potrivit unui studiu realizat pe 7743 de pacienți adulți care au fost supuși laringoscopiei directe ambulatorii cu sau fără biopsie, 232 de pacienți (3.0%) s-au prezentat din nou la medicul curant în termen de șapte zile de la laringoscopie. Motivele pentru repetarea prezentării au fost:
- Douăzeci și unu de pacienți (0.27%) au avut complicații respiratorii grave (stridor (fluierat), dispnee (respirație scurtă) sau insuficiență respiratorie (8 pacienți) sau stenoză laringiană (îngustarea laringelui) sau edem respirator (6) ); la acești pacienți nu au fost cauzate sau observate leziuni cerebrale cauzate de lipsa de oxigen
- 12 pacienți (0.15%) au avut complicații severe (sincopă / inconștiență sau colaps pe termen scurt (4), pneumonie / pneumonie (4), sepsis / otrăvire a sângelui (2), respirație șuierătoare (respirație șuierătoare) sau durere la respirație (2))
- 58 de pacienți (0.75%) au prezentat complicații minore (durere, disfagie (dificultăți la înghițire), greață și deshidratare / lipsa fluidelor)
Două decese au avut loc în cele șapte zile de după procedură. Autorii studiului nu oferă detalii despre acest lucru din cauza confidențialității.
