Orhita (ICD-10-GM N45.-: orhita si epididimita) este inflamația testiculului (greaca veche: ὄρχις orchis). Orhita este adesea prezentă în combinație cu epididimita (inflamație a epididim) și se numește apoi epididimoorchită.
Se pot distinge următoarele forme de orhită (inflamație testiculară):
- Hematogen-metastatic - care apare ca o complicație a boli infecțioase precum oreion (virusul oreionului), rubeola (virusul rubeolei), varicela (varicelă), tuberculoză (Mycobacterium tuberculosis), orhita oreionului fiind cea mai frecventă cauză.
- Ascendent (infecție ascendentă) - Prin canalul deferent (infecție ascendentă) în infecții preexistente uretrita (uretrita) sau prostatita (prostatita); agenții patogeni obișnuiți sunt E. coli, neisseria (gonoree, gonoree), Proteus, stafilococi, streptococi (= orhita bacteriană).
- Posttraumatic - care apare după leziuni.
Notă: Orhita izolată apare mult mai rar decât epididimita (inflamație a epididim). În contrast, în contextul unei epididimite bacteriene în până la 90% din cazuri, apare o orhită concomitentă ca urmare a ascensiunii germinale („infecție ascendentă”).
Majoritatea cazurilor de oreion orhita apare înainte de pubertate. Aproximativ 30% din oreion bolnavii dezvoltă orhită dincolo de pubertate. De obicei, orhita oreionului apare unilateral (pe o parte), dar al doilea testicul poate fi afectat și după un decalaj de timp.
Incidența (frecvența cazurilor noi) a orhitei acute izolate nu este cunoscută. Pentru epididimita acută (AE; epididimita), este raportată o incidență de 290 de cazuri la 100,000 de bărbați pe an.
Perioada de incubație (timpul de la infecție până la debutul bolii) pentru orhita oreionului este de obicei de 14 până la 25 de zile.
Curs și prognostic: Orhita începe cu umflarea testiculului (edem), urmată de dureri testiculare (orchialgia). Acestea pot avea un spectru de intensitate variabil, adică pot varia de la tragere neplăcută la severă durere în ideea de scrot acut (umflare acută, dureroasă a scrotului). Acest simptom poate apărea în câteva ore. După una până la două săptămâni, există o îmbunătățire spontană a orhitei oreionului. Măsurile terapeutice includ repaus la pat, ridicarea și răcirea testiculului și, dacă este necesar, administrare a unui analgezic (calmant) și, în cazul orhitei bacteriene, un antibiotic adecvat.
Consecința orhitei poate fi sterilitatea (infertilitate).
