Inflamația și ocluzia tubului auditiv: examinare

Un examen clinic cuprinzător este baza pentru selectarea etapelor de diagnostic ulterioare:

  • Examen fizic general - inclusiv tensiunea arterială, pulsul, greutatea corporală, înălțimea; mai departe:
    • Inspecție (vizualizare).
      • Pavilionul urechii
      • Canalul urechii
    • Inspecție și palpare (palpare) a limfă stații nod în cap/gât zona (în spatele urechii: Lnn. retroauriculares, sub ureche: Lnn. parotidei (Lnn. preauriculares)).
  • Examen medical ORL - inclusiv.
    • Microscopia urechii [membrana timpanică este de obicei retrasă, revărsatul strălucește prin membrana timpanică; apare de culoare roșiatică atunci când curge proaspăt, apos / dacă mai există, pare mai gălbui până la maroniu (chihlimbar)]
    • Rinoscopie (examinarea interiorului nas or cavitatea nazală).
    • Testele diapazonelor conform Weber și Rinne, pentru a face diferența între: urechea medie și pierderea auzului senzorial neural:
      • Conform lui Weber (experimentul Weber): Execuție: piciorul diapazonului vibrator este plasat pe coroana pacientului cap. Sunetul este transmis în fază către ambele urechi interioare prin conducta osoasă. Auz normal: Sunet de la diapozitiv auzit în mod egal în ambele urechi (în mijlocul cap), sunetul nu este lateralizat (lat. latus = lateral). Tulburare de auz unilaterală sau asimetrică: tonul diapazonului pe o parte, se numește „lateralizare” (lateralizare).
        • Tulburare unilaterală de percepție a sunetului: sunetul este perceput mai tare de auzul mai bun (normal) al urechii interne (pacientul se lateralizează spre urechea sănătoasă).
        • Tulburare unilaterală de conducere a sunetului: sunetul se aude mai tare în urechea bolnavă

        [Revărsat timpanic: atunci când există o tulburare conductivă unilaterală, sunetul se aude mai tare în urechea afectată].

      • Conform lui Rinne (testul Rinne): testul Rinne profită de proprietățile fiziologice ale urechii: Când pacientul are capacitate auditivă normală, sunetul se aude mai puternic prin conducta aerului decât prin conducta osoasă din cauza proprietăților de amplificare a osiculelor și timpan. Un diapazon în descompunere (piciorul diapazonului pe procesul osos din spatele urechii), care nu se mai aude prin conducta osoasă, se aude mai mult prin conducta aerului (diapazonul din fața urechii). Procedură: Un diapazon vibrator este plasat mai întâi pe procesul osos al pacientului în spatele urechii („mastoid”, lat. Processus mastoideus) cu piciorul diapazonului. De îndată ce pacientul dă un semn că nu mai aude diapazonul, acesta este ținut direct în fața auriculei sale.
        • Testul Rinne este pozitiv: pacientul mai poate auzi diapazonul → nu există nicio perturbare a conducerii sunetului, dar nu este exclusă o perturbare a senzației de sunet.
        • Test Rinne negativ: Pacientul nu mai aude diapazonul → conductiv pierderea auzului (= tulburare în exterior sau urechea medie zonă).
        • Dacă pacientul afirmă în mod credibil că nu percepe deloc sunetul diapozitivului, un senzor neural pronunțat pierderea auzului de ambele urechi trebuie să fie prezente.
  • Control medical