Perioada de infecție și incubație
Sunteți considerat a fi contagios imediat ce sunteți infectat cu virusul și îl transportați în interiorul vostru. Aceasta înseamnă că cei afectați care nu prezintă încă simptome pot fi încă contagioși pentru alte persoane. Motivul pentru aceasta este că virusul este încă într-o stare în care se înmulțește în corp.
Această perioadă se numește perioada de incubație. Persoanele afectate nu știu în această etapă, desigur, că sunt considerate contagioase. Cel mai mare risc de infecție este în faza acută a bolii, când încărcătura de virus este cea mai mare.
Dar chiar și după ce simptomele au dispărut, unul este încă contagios. Agenții patogeni sunt excretați cu scaunul și ar putea fi detectați încă la două până la trei săptămâni după faza acută. Cu toate acestea, riscul scade constant pe măsură ce sistemului imunitar omoară viruși și, prin urmare, încărcătura virală din scaun scade de la o zi la alta.
În medicină, perioada de incubație este timpul dintre infecția cu un virus sau agent patogen și apariția primelor simptome. Prin incubație (lat. Incubare = „a incuba”) se înțelege înmulțirea rapidă a agenților patogeni până când aceștia s-au înmulțit atât de mult încât dăunează corpului și provoacă simptome corespunzătoare.
Tipul gastrointestinal tipic viruși care cauzează tractul gastro-intestinal influenţa sunt norovirusul și rotavirusul. Acestea au o perioadă de incubație de aproximativ patru până la 50 de ore. Perioada de incubație depinde de starea generală a pacientului sănătate (în special funcționarea sistemului imunitar), precum și pe așa-numita doză infecțioasă.
Acesta descrie numărul minim de particule de virus necesare pentru declanșarea unei infecții. Pentru norovirus, zece până la 100 viruși sunt suficiente. Problema cu perioada de incubație este că cei afectați sunt deja infecțioși fără să știe ei înșiși.
Cauzele unui virus gastro-intestinal
- Virusul Noro
- Virusul Rota
- Alimente contaminate
- Lipsa igienei
Există doi viruși gastro-intestinali care joacă un rol decisiv ca fiind cauza unei infecții gastro-intestinale. Acestea includ virusul Noro și virusul Rota. Virusul Noro este un virus ARN neînvelit, la fel ca virusul Rota.
Deoarece ambii viruși sunt neînveliți, este deosebit de dificil să eliminați virusul folosind dezinfectanți. Mai ales în lunile de iarnă, virusurile gastro-intestinale provoacă un focar al bolii. În special virusul Noro este foarte temut, deoarece este foarte contagios și poate duce la severitate diaree.
Transmiterea virușilor are loc fecal-oral. Aceasta înseamnă că un pacient care uită să se spele pe mâini după ce a mers la toaletă (adică care intră indirect în contact cu fecalele) poartă virusul pe mâini și apoi îl transmite celui de-al doilea pacient când dă mâna cu el. Dacă acest pacient îl atinge pe al său gură cu degetele, ia virusul pe cale orală.
Doar câteva particule de virus sunt suficiente pentru a declanșa o gastro-enterită la următorul pacient, însă este de asemenea posibil să ingerăm virușii gastro-intestinali prin alimente contaminate. Căpșunile congelate sau puiul prăjit pot fi cauza transmiterii virusul gastrointestinal. O altă cauză este lipsa de igienă.
În Germania, de exemplu, un băiețel a provocat o mică epedemie de vărsături în teatru de operă pentru că era infectat cu virusul gastrointestinal. Toți ceilalți participanți la operă care au folosit aceeași toaletă după aceea s-au îmbolnăvit de virusul Noro în câteva ore. De obicei, simptomele dispar din nou după aproximativ 2 zile, dar este posibil ca virusul să persiste mai mult în intestin și apoi să ducă la pierderea de apă periculoasă (deshidratare).
În general, există și alți viruși diferiți care pot fi considerați ca viruși gastro-intestinali. Acestea includ, de exemplu, enterovirusurile, astrovirusurile sau adenovirusurile. Cu toate acestea, deoarece acestea rareori duc la o infecție gastro-intestinală, cei doi jucători principali, virusul Noro și virusul Rota, sunt discutați aici.
Toate articolele din această serie: