Cât de des trebuie efectuate exercițiile? | Exerciții pentru pareza peroneală

Cât de des trebuie efectuate exercițiile?

Pentru ca terapia conservatoare să aibă succes, pacienții trebuie să efectueze exercițiile de cel puțin două până la trei ori pe săptămână împreună cu kinetoterapeutul lor. Un program zilnic de exerciții la domiciliu este, de asemenea, indispensabil.

Fizioterapie

Scopul fizioterapiei pentru pareza peronee este de a restabili funcționalitatea piciorului cât mai complet posibil. În plus, se încearcă evitarea simptomelor secundare. Acestea se pot manifesta, de exemplu, într-un picior permanent ascuțit.

În primul rând, kinetoterapeutul curant pregătește un raport detaliat pentru a putea adapta terapia individual la cauzele, întinderea și simptomele. Accentul principal al fizioterapiei este îmbunătățirea malpoziția piciorului și astfel modelul de mers. Pentru a realiza acest lucru, mușchii paralizați și echilibra sunt instruiți în mod specific.

În plus, mobilizarea nervoasă poate ameliora cei deteriorați nervi și să reducă reclamațiile. Deoarece există un risc ridicat de cădere din cauza împiedicării în cazul parezei peronee, kinetoterapeutul va practica căderea corectă cu persoana afectată în caz de urgență. În plus, kinetoterapeutul își sfătuiește pacientul cu privire la încălțăminte sigură și de susținere și la o atelă peroneală.

Cât durează pareza peroneală?

Durata parezei peronee nu poate fi prezisă în general. Mulți factori joacă un rol în durata bolii. Dacă există pareză peronee, de exemplu din cauza deteriorării presiunii cauzate de a sta prea mult timp cu picioarele încrucișate, pareza peronee dispare în câteva zile.

Dacă există o boală de bază, cum ar fi un chist sau o tumoare, pareza rămâne până când cauza de bază a fost eliminată. Dacă nervul este complet rupt, pareza peroneală rămâne de obicei permanentă. În principiu, cu cât nervul este mai devreme, cu atât durata tratamentului este mai scurtă.

Electroterapie pentru pareza peroneului

Electroterapie joacă un rol important în tratamentul peronevrozei. Succesul acestei măsuri depinde de adaptarea individuală a curentului la simptome, stadiul bolii (acută sau cronică) și reacțiile pacientului. De exemplu, terapia rămâne nereușită dacă nervul este complet rupt. Prin urmare, primul pas este un examen neurologic.

Acest lucru va clarifica ce parte a nervului este afectată și în ce măsură este afectată sensibilitatea pacientului. Dacă acest lucru este prea limitat, electricitatea nu trebuie utilizată, deoarece riscul de rănire sub formă de leziuni grave ale pielii este prea mare. Dacă pacientul poartă un stimulator cardiac sau suferă de aritmie cardiaca, trebuie evitat și tratamentul curent.

În caz contrar, este adecvat un tratament de curent de stimulare cu frecvență joasă (= galvanizare) utilizând curent exponențial (frecvență: 0.2 - 0.5 Hz). Electrozii sunt atașați în așa fel încât acești mușchi sunt stimulați, pe care pacientul nu îi mai poate controla în mod conștient din cauza peronevrozei. Degenerescența musculară este astfel contracarată eficient.