Percepție: funcție, sarcini, rol și boli

Percepția este cunoscută sub numele de pașii percepției, inclusiv conținutul percepției. Percepția include astfel procese inconștiente precum filtrarea și evaluarea stimulilor și procese conștiente precum clasificarea și interpretarea percepției. Tulburările percepționale pot avea cauze psihologice sau fizice.

Ce este percepția?

Percepția este cunoscută sub numele de pașii percepției, inclusiv conținutul percepției. Percepția include astfel procese inconștiente precum filtrarea și evaluarea stimulilor și procese conștiente precum clasificarea și interpretarea percepției. Percepția umană se caracterizează prin numeroase subprocese. Celulele senzoriale sunt prima instanță a percepției. Stimulii din lumea externă sau din propriul nostru corp ajung la acești receptori, sunt transformați în potențiale de acțiune și se deplasează prin căi nervoase aferente către centrul sistem nervos. Nu toți stimulii sunt prelucrați deloc. Percepția funcționează cu sisteme de filtrare care servesc drept protecție împotriva supraîncărcării stimulului. Doar stimulii relevanți pot ajunge la conștiința umană. În central sistem nervos, stimulii sunt integrați, adăugați, ordonați și, în etapa finală, interpretați. Procesul de percepție include toate etapele secundare ale procesului perceptiv uman. În definiția mai largă, percepția se referă și la conținutul percepției, care este întotdeauna unul subiectiv datorită proceselor de evaluare și filtrare. O percepție a unei anumite situații nu corespunde niciodată unei impresii obiective, ci doar unui aspect parțial subiectivizat al realității. Percepția conturează astfel pașii individuali care dau naștere acestui aspect parțial al realității în conștiința umană.

Funcția și sarcina

Percepțiile constau în procese inconștiente de percepție individuală sau prelucrare a informațiilor. În conștiința individului, aceste procese dau naștere la imagini imaginare ale aspectelor parțiale percepute. Percepția duce astfel la un mod involuntar și inconștient de selectare, structurare și clasificare a percepțiilor. Astfel, percepția corespunde unui inventar selectiv-subiectiv al situațiilor din mediul extern. Împreună cu conținutul subiectiv al percepției, termenul se referă la baza neurofiziologică a percepției senzoriale. Prelucrarea mentală a percepției corespunde unei direcții atenționale, recunoașterii, judecării și subsumării în sensul cognitiv. Cu toate acestea, percepția include și procesele inconștiente și emoționale în timpul procesării percepției, care pot fi rezumate sub termenul de senzație. Ca termen, percepția a fost aplicată pentru prima dată în Stoa pentru a desemna o percepție clară și infailibilă. René Descartes a adoptat termenul ca perceptio ab imaginatione et a sensibus, adică o înțelegere cu ajutorul imaginației și a simțurilor. Termenul a influențat empirismul și senzualismul și a corespuns în sens larg cu percepția senzorială. George Berkeley a inventat noțiunea „a fi înseamnă a percepe”, legând astfel viața însăși de conceptul de percepție. Gottfried Wilhelm Leibniz a folosit mai întâi conceptul unei percepții mici care apare sub pragul conștiinței. Pentru Immanuel Kant, percepția a fost o sub-formă a imaginației care alterează starea subiectivă a individului. Cu Johann Friedrich Herbart, conceptul de percepție a suferit o schimbare, întrucât el l-a folosit pentru a se referi la recepția a ceea ce este perceput senzual. Înțelegerea de astăzi, pe de o parte, percepția include lanțul perceptiv și constă astfel într-un stimul de intrare, transducție, procesare, percepție, recunoaștere și o acțiune. Pe de altă parte, termenul de astăzi include și cunoașterea a ceea ce este perceput și cuprinde astfel efecte de filtrare, dependență de context și influență experiențială. În sens biologic, percepția corespunde atât recepției și procesării informațiilor senzoriale și a stimulilor, cât și procesării și interpretării acestor stimuli. Stimulii senzoriali nu sunt percepți până când nu suferă o procesare subiectivă cognitivă.

Boli și reclamații

Percepția are relevanță clinică numai atunci când este modificată patologic. O astfel de modificare se poate datora unor cauze fiziologice, dar poate fi și pur psihologică. Cauzele psihologice se referă la percepția distorsionată.Modele de boală precum paranoia și depresiune se caracterizează prin astfel de. Deoarece percepția se caracterizează prin filtre subiective, o cauză psihologică a percepțiilor patologice poate corespunde unei experiențe traumatice, de exemplu. Stimulii sunt filtrați și interpretați pe baza experiențelor anterioare. O denaturare a percepției poate astfel să corespundă, de exemplu, unei viziuni extrem de pesimiste asupra lumii, care permite în primul rând impresiilor proaste din realitate să pătrundă în conștiința persoanei afectate și astfel promovează depresiune. Se spune că apare o distorsiune a percepției de îndată ce percepția subiectivă a individului diferă extrem de mult de realitatea obiectivă. O distorsiune a percepției caracterizează, de exemplu, imagini clinice precum anorexie. Cauzele fiziologice ale perturbației percepției, pe de altă parte, sunt în primul rând tulburări sau boli neurologice. Ca primă instanță de percepție, celulele senzoriale sunt conectate la central sistem nervos prin aferent nervi. Dacă aceste căi nervoase aferente sunt deteriorate în cursul traumei, bolii tumorale, inflamaţie, sau degenerare, atunci poate apărea insensibilitate. Pe piele, de exemplu, o astfel de senzație de disconfort poate corespunde unei tulburări rece-senzație de lovitură sau amorțeală. Pe lângă leziunile căilor aferente, leziunile din creier poate interfera și cu prelucrarea stimulilor. Astfel de leziuni pot rezulta, de exemplu, din boli precum scleroză multiplă. Accidentele vasculare cerebrale sau tumorile din sistemul nervos central pot, de asemenea, modifica percepția sau chiar o pot face imposibilă. Tulburările perceptive fiziologice se prezintă uneori și după utilizarea medicamente. De exemplu, unele medicamente conțin substanțe care pot deveni active ca neurotransmițători. Halucinații a diferitelor sisteme senzoriale pot, prin urmare, însoți consumul de droguri. În consecință, cauzele afectării percepției pot fi multiple și necesită întotdeauna clarificări medicale. În timpul acestei clarificări, se determină mai întâi dacă percepția perturbată se datorează unei cauze fizice sau psihologice.