Ocluzie dinamică: funcție, sarcini, rol și boli

Stomatologia înțelege dinamica ocluzie ca contactele dinților care rezultă dintr-o mișcare a maxilarul inferior. Stomatologii diagnostică o dinamică normativă sau deviantă ocluzie folosind un film special care are impresia dinților. Tulburări ale dinamicii ocluzie poate provoca disconfort care se poate răspândi pe întregul corp, ceea ce face dificilă identificarea cauzei reale a disconfortului de către pacienți.

Ce este ocluzia dinamică?

Ocluzia dinamică descrie un tip specific de contact dentar. Implică dinții maxilar atingând dinții din maxilarul inferior. Ocluzia dinamică descrie un tip specific de contact dentar. Dinții din maxilar atinge dintii maxilarul inferior. În contrapartida ocluziei dinamice, ocluziei statice, acest contact dentar se datorează poziției naturale a maxilarului în repaus. În schimb, ocluzia dinamică este precedată de o mișcare a mandibulei. Prin urmare, nu reprezintă un permanent condiție, dar descrie un fenomen temporar. În trecut, stomatologia înțelegea ocluzia exclusiv ca poziția maxilarului în poziția finală de mușcătură; în zilele noastre, însă, termenul este înțeles mai general de către experți. Poziția finală a mușcăturii sau intercuspidarea maximă este acea poziție maxilară în care sunt în contact majoritatea dinților maxilarelor superioare și inferioare.

Funcția și sarcina

Ocluzia dinamică are o mare importanță pentru ca maxilarul și dinții să funcționeze fără interferențe. Locurile în care dinții din maxilar atingerea dinților maxilarului inferior se numesc puncte de ocluzie în stomatologie. Numărul lor poate diferi între diferiți indivizi, la fel și poziția lor exactă: nu fiecare set de dinți are aceleași puncte de ocluzie, fără ca aceasta să fie neapărat o tulburare fundamentală. O folie ocluzală specială ajută la diagnosticul ocluziei. Alte denumiri sunt folie de test, hârtie de articulare și folie de contact. Producătorii acoperă folia subțire de ocluzie cu particule de culoare pentru a face rezultatele mușcăturii mai vizibile. Diagnosticul plasează folia între fălcile superioare și inferioare în cele ale pacientului dentiție și îi cere pacientului să muște ca de obicei. Folia ocluzală deține impresia dinților ca carbon hârtie, făcând vizibile punctele ocluzale. Există dezacord în stomatologie și tehnologia dentară cu privire la cum ar trebui să arate ocluzia optimă. De exemplu, experții au opinii diferite despre câte puncte de ocluzie sunt optime în ocluzia dinamică. Opusul ocluziei este nonocluzia, care este o defecțiune a maxilarului. Alinierea greșită a dinților sau a maxilarului poate provoca nonocluzie, la fel ca și perturbările în mișcarea maxilarului în ocluzia dinamică. Stomatologia necesită diagnosticul de ocluzie descris mai sus pentru a detecta și trata corect plângerile. În plus, rezultatele exacte ale examenului joacă un rol pentru tehnicienii dentari care pot, de exemplu, să fabrice o proteză pe baza acestor date. Software-ul modern utilizează rezultatele diagnosticului pentru a crea un model virtual, care se bazează și pe modele dentare exemplare, cunoscute în jargonul dentar sub denumirea de „dinți de bibliotecă”. În acest fel, software-ul adaptează ajutorul dorit sau proteză dentară la nevoile și dimensiunile individuale ale pacientului. În plus, modelul digital calculează modul în care se schimbă ocluzia statică și dinamică ca urmare a utilizării proteză dentară. Tehnicienii dentari au astfel posibilitatea de a modela punctele de ocluzie.

Boli și reclamații

Procesele defecte asociate cu ocluzia dinamică pot conduce la mecanică crescută stres pe suprafețele ocluzale ale dinților. Drept urmare, dinții sunt supuși unei presiuni mai mari sau inegale sau se freacă unul pe celălalt în mod neașteptat. Acest lucru poate provoca daune precum abraziuni și fisuri. Tulburările ocluziei dinamice se pot manifesta și sub formă de disfuncție cranio-mandibulară (CMD). Disfuncție cranio-mandibulară este un termen colectiv pentru diferite tulburări ale articulației temporomandibulare și ale mușchilor maxilarului. O perturbare a ocluziei dinamice poate provoca, de asemenea, CMD.CMD poate provoca o varietate de plângeri care nu trebuie să fie direct legate de maxilar. Nealinierile maxilarului sau tulburările ocluzale provoacă adaptări subtile în întregul corp. De exemplu, un plan ocluzal strâmb poate provoca contracția mușchilor maxilarului pentru a evita condițiile dureroase. Acest lucru poate duce la modificări cap și gât postura, care poate conduce la ușoare nealinieri în umeri și spate. În acest fel, multe părți ale corpului par a fi afectate de simptome a căror cauză rezidă exclusiv în ocluzia dinamică perturbată. Prin urmare, pacienții sunt adesea incapabili să clasifice simptomele corect sau să le atribuie altor cauze. Simptomele CMD includ durere și tensiune în maxilar, față, umeri, gât și înapoi, precum și migrene și altele dureri de cap. În plus, tinitus, ochi și ureche, nas iar problemele gâtului se pot manifesta. Chiar probleme digestive, tulburările de somn și tulburările generale ale aparatului locomotor pot fi urmărite până la CMD. Criticii critică pregătirea inadecvată a medicilor stomatologi în ceea ce privește disfuncție cranio-mandibulară: tabloul clinic nu este suficient luat în considerare în pregătirea medicală. Ca urmare, apar diagnostice greșite inutile și cauza reală este lăsată prea des netratată. CMD permite diferite opțiuni de tratament atunci când apare ca urmare a unei tulburări în ocluzia dinamică. Acestea includ ortodontia măsuri și proteze. În general, CMD este frecventă, cu o incidență de aproximativ 8% în populația generală. Cu toate acestea, disfuncția cranio-mandibulară are ca rezultat simptome care necesită tratament doar în aproximativ 3% din cazuri.