Evaluare: Funcție, sarcini, rol și boli

Judecata modelează percepția atât ca proces inconștient, cât și ca proces conștient. Această parte naturală a percepției este relevantă ca funcție de filtrare, de exemplu, și, prin urmare, este cauza selectivității procesului perceptiv. Judecata greșită este prezentă, de exemplu, la persoanele cu dismorfofobie.

Ce este judecata?

Judecata modelează percepția atât ca proces inconștient, cât și ca proces conștient. Structurile perceptive umane permit oamenilor să-și formeze o imagine a situațiilor și a mediului lor. Din perspectiva biologiei evolutive, percepția este sinonimă cu șansa de supraviețuire. Simțurile sale determină dacă omul recunoaște pericolele și oportunitățile în timp și, pe baza acestui fapt, poate trece la o acțiune asemănătoare reacției. Procesul percepției este strâns legat de procesul judecății tocmai din acest motiv. A percepe fără a judeca este o imposibilitate. Percepția nu este doar prima instanță de formare a unei opinii despre o situație și mediu, ci ea însăși are loc pe baza proceselor de filtrare și, astfel, a judecăților inconștiente. Acest fenomen este cunoscut sub numele de percepție selectivă. Dintre toți stimulii care ne afectează, selectăm ceea ce este perceput și ceea ce ajunge în primul rând la conștiința umană. Din cauza numărului imens de stimuli care acționează permanent, astfel de procese de filtrare sunt necesare pentru a nu inunda creier cu stimuli. Ca proces de filtrare, evaluarea stimulilor este o evaluare a relevanței, care se face în primul rând prin experiența anterioară. În același timp, programele de judecată cognitivă joacă, de asemenea, un rol în procesarea ulterioară a percepțiilor care ajung la conștiință. Aceste programe de judecată corespund în principal iradierii, efectului halo și dominanței atributelor și ajută la formarea conștientă a opiniilor despre ceea ce este perceput.

Funcția și sarcina

Procesele de filtrare și judecățile inconștiente din sistemul perceptiv permit oamenilor să perceapă doar ceea ce se consideră relevant în situația actuală. Modelele joacă un rol sporit în acest proces, în special cele a căror complexitate este situată între o simetrie perfectă și o lipsă absolută de structură. Din acest motiv, oamenii elimină bifarea ceasului, de exemplu, atâta timp cât nu străpunge monotonia. La fel, sunetul confuz al ploii din afara ferestrei este eliminat atâta timp cât nu poate fi recunoscută nicio structură a modelului. Din punctul de vedere al biologiei evolutive, căutarea inconștientă a modelelor a ajutat oamenii să supraviețuiască. Faptul că poate recunoaște tiparele este parțial responsabil pentru supraviețuirea sa. Dar nu doar căutarea modelelor este cea care modelează percepția umană ca filtru. Experiențele personale, așteptările, interesele și atitudinile oamenilor joacă, de asemenea, un rol în evaluarea și selectarea impresiilor senzoriale primite. Socializarea, de exemplu, poate fi numită ca prim filtru de evaluare. Pe lângă educație, experiențele cu propria familie, școala și cercul de prieteni sau grupul de lucru modelează propriile opinii și valori ale lumii. La fel ca modul de gândire, modul de a percepe este deja modelat de aceste experiențe. În plus față de valori și opinii, mediul social modelează interese și prejudecăți, de exemplu, toate intrând în vigoare ca filtre de judecată ale impresiilor senzoriale percepute. De exemplu, atenția este îndreptată pe baza intereselor. Din acest motiv, oamenii tind să vadă ce posedă ei înșiși sau cel puțin ce s-au ocupat deja. Instanța de percepție a percepției consideră că lucrurile familiare sau așteptate sunt deosebit de relevante în acest context. Un al doilea filtru de judecată este sentimentele. Conexiunea emoțional pozitivă cu o persoană îi permite persoanei să recunoască pozitivul în toate acțiunile aceluiași. Același lucru este valabil și invers. În plus, frica extremă sau nervozitatea ridicată modelează de obicei percepția cu o creștere a simțurilor. Din punct de vedere evolutiv-biologic, acest fenomen este din nou legat de cererea crescută de atenție și disponibilitatea de a reacționa în situații periculoase. Mediul ființei umane influențează, de asemenea, evaluarea inconștientă a stimulilor perceptuali, deci în special rolul social sau structurile de putere situaționale. Prin aceste filtre, organele senzoriale primesc doar o parte din toți stimulii posibili. În senzorial memorie, percepțiile sunt testate pentru utilitatea lor și, atunci când utilitatea este recunoscută, trec în memoria pe termen scurt pentru procesare ulterioară. Procesarea ulterioară corespunde unei fragmentări a informațiilor în unități mici. Aceste unități sunt procesate separat și, de exemplu, amplificate, atenuate sau evaluate înainte de a fi reasamblate. Unul dintre programele de judecată cognitivă pentru acest proces este, de exemplu, dominanța atributelor, ceea ce face dintr-o singură caracteristică factorul decisiv pentru formarea unei opinii. Pe baza judecății prin iradiere, oamenii deduc din proprietățile unei singure trăsături alte caracteristici și, din cauza efectului halo, judecățile preexistente determină judecata noilor percepții și atributele lor individuale.

Boli și afecțiuni

Judecata percepțiilor poate fi perturbată în diferite moduri. Deoarece este modelat de experiență și socializare, evenimentele traumatice, de exemplu, pot conduce la judecăți grotești ale stimulilor senzoriali. Psihologia este preocupată de astfel de tulburări de percepție. Dismorfofobia poate fi menționată ca un exemplu de judecată perceptivă perturbată. Această tulburare dismorfă a corpului provoacă o perturbare a percepției de sine. Aspectul propriu este judecat ca fiind malformat. Cei afectați trăiesc cu frica de urâțenia lor aparentă și reacționează în mod absurd la mediul lor. Mulți dintre cei afectați au deja o atitudine negativă față de propria persoană înainte de boală. Într-un astfel de caz, persoana afectată vede în oglindă ceea ce așteaptă în cele din urmă de la sine, și anume urâțenia. Pacienții își dezvoltă ura față de propriul corp și se experimentează în mod repetat în oglindă ca un „eu” oribil. O evaluare realistă a propriei persoane și a percepțiilor aferente este imposibilă pentru ei. Mediul lor percepe adesea persoanele afectate ca fiind atractive, dar și pentru persoanele afectate, propria lor imagine corporală este asociată cu dezgust. Astfel, există o mare discrepanță între imaginea de sine și imaginea externă. În public, cei afectați se simt adesea observați și disprețuiți în mod constant, ceea ce duce la frica de contactul cu alte persoane. Boala începe adesea în timpul pubertății, când adolescenții sunt adesea foarte nesiguri cu privire la propriul aspect. În unele cazuri, leziunile psihologice cauzate de mediu joacă un rol sporit în dezvoltarea bolii și devin atât de înrădăcinate încât intră în filtrul de percepție ca factor de judecată. Un exemplu similar de distorsiune perceptivă a sinelui care are loc din cauza judecății perceptive perturbate este anorexie.