Efectul de încadrare se referă la un fenomen de percepție selectivă. În acest context, modul de prezentare a stimulilor influențează cât de intens ia individul stimulii. Deși încadrarea nu schimbă nimic despre o informație transmisă, totuși schimbă percepția informației.
Care este efectul de încadrare?
Efectul de încadrare este o consecință a creiercăutarea naturală a modelelor în mediul său. Efectul de încadrare este un termen folosit în câmpul percepției selective. Acest tip de percepție este un fenomen psihologic care determină indivizii să perceapă mai clar anumite aspecte ale mediului și să mascheze sau să atenueze automat alte aspecte ale situației. Pe lângă încadrarea în sensul amorsării, încadrarea în sensul încadrării anumitor stimuli și informații este la inimă de percepție selectivă. Omul creier își caută în mod constant mediul în care există modele pe care le poate încorpora în contexte preexistente. Efectul de încadrare este, de asemenea, o consecință a creiercăutarea naturală a modelelor. Datorită efectului de încadrare, prezentarea anumitor stimuli, precum obiecte sau subiecte, are o influență asupra evaluării percepției. Prezentarea anumitor informații influențează astfel poziția individului față de informațiile în sine. De exemplu, un pahar pe jumătate plin poate fi prezentat ca pe jumătate plin sau pe jumătate gol și astfel asociat de percepător fie cu câștig, fie cu pierdere. Deși încadrarea nu schimbă nimic în legătură cu informațiile, schimbă totuși modul în care informațiile sunt judecate și percepute din cauza efectului de încadrare.
Funcția și sarcina
Percepția umană este subiectivă și selectivă. Deși oamenii sunt echipați cu aceleași organe perceptive, în centru sunt procesate diferiți stimuli sistem nervos a doi oameni diferiți în aceeași situație. În acest context, vorbim despre așa-numitele filtre, care decid automat asupra relevanței stimulilor situaționali și filtrează stimulii irelevanți în favoarea celor considerați relevanți. Într-o conversație, de exemplu, vocea partenerului de comunicare este percepută cu accent, în timp ce sunetele ambientale, precum cântecul păsărilor, sunt reglate în jos. Astfel, suma tuturor stimulilor situaționali nu este egală cu ceea ce individul percepe în mod conștient într-o situație dată. Efectele filtrului servesc drept protecție la suprasarcină pentru centrală sistem nervos și, în termeni biologici evolutivi, contribuie și la supraviețuirea speciei umane. La fel ca toate celelalte viețuitoare, oamenii acționează pe baza percepțiilor lor, iar efectele filtrului asigură că pot acționa în mod optim. Încadrarea încorporează informațiile într-un cadru interpretativ subiectiv și, astfel, le plasează practic într-o grilă de gândire. Încadrarea efectului de încadrare este de obicei foarte emoțională și se corelează cu așteptările și ideile de bază ale individului. Un stimul „încadrat” intră automat în conștiință mai devreme decât un stimul neîncadrat. Faptul că mai presus de toate așteptările și emoțiile personale joacă un rol ca cadre are legătură cu filtrele de bază ale percepției umane. Stimulii cu referire emoțională la individ, de exemplu, sunt astfel mai predispuși să fie accentuați de percepție, deoarece sunt mai predispuși să apară ca relevanți. În mod analog, stimulii care îndeplinesc așteptările sau susțin opiniile stabilite anterior sunt mai susceptibili de a fi percepuți. De exemplu, cineva care citește un articol de ziar despre ortografie este mai probabil să observe erori de ortografie în acel articol. Acest fenomen este un exemplu al efectului de încadrare. Procesele de încadrare nu au loc la nivel conștient, ci apar subconștient și automat. Prin urmare, mass-media și publicitatea se bazează adesea pe efectul de încadrare pentru a iniția anumite linii de acțiune de către indivizi și pentru a obține un anumit efect cu informațiile.
Boli și afecțiuni
Efectul de încadrare joacă, de asemenea, un rol în comunicarea dintre medici și pacienți. Mai ales în contextul etapelor preventive și al screening-urilor, medicii folosesc adesea efectul de încadrare pentru a induce schimbări de comportament la pacienți. Întrebarea dacă încadrarea negativă prezintă un efect mai mare pentru prevenire măsuri decât încadrarea pozitivă este în prezent în discuție. De exemplu, medicul poate sublinia pentru un pacient beneficiile administrării preventive măsuri împotriva unei anumite boli. O astfel de abordare este încadrarea pozitivă. Cu toate acestea, el sau ea poate sublinia la fel de bine efectele negative de care ar trebui să se teamă pacientul dacă ar continua să-și urmeze stilul actual de viață. Ambele mesaje transmit în cele din urmă aceleași informații: informează despre riscurile bolii date și solicită prevenirea. Cu toate acestea, modul de prezentare asigură faptul că pacientul percepe informațiile încadrate pozitiv ca fiind pozitive și informațiile încadrate negativ ca fiind temătoare. În calea informațiilor încadrate pozitiv, medicul subliniază în primul rând beneficiile pe care pacientul le-ar putea obține din prevenire măsuri. În informațiile încadrate negativ, accentul este pus pe posibilele pierderi dacă măsurile preventive sunt respinse. Pacientul nu s-a îmbolnăvit încă. Din acest motiv, mulți oameni de știință presupun că este mai probabil să se identifice cu informațiile încadrate pozitiv în acest moment și din acest motiv o percep și o absoarbe mai bine. Alți oameni de știință subliniază că scenariile posibile de pierdere sunt fundamental mai susceptibile de a motiva anumite personaje să acționeze.
