Fizioterapia este o parte integrantă a măsurilor de reabilitare în cazul unui pelvian fractură. Aspectul planului individual de tratament pentru pacient depinde în principal de tipul și amploarea pelvianului fractură. Un pelvian stabil fractură pot fi tratate de obicei complet conservator, în timp ce fracturile pelvine instabile necesită întotdeauna o intervenție chirurgicală și durează mai mult timp pentru a se vindeca complet. Fizioterapia începe de obicei cu exerciții pasive, deoarece pelvisul nu trebuie încărcat. Terapie manuală, masaje, MTT (Medical Terapie de antrenament) și PNF (Fascierea neuromusculară proprioceptivă) sunt, de asemenea, tehnici de terapie care pot fi utilizate în timpul fizioterapiei.
Terapie de reabilitare pentru o fractură de bazin
Măsurile de reabilitare sau terapia ulterioară pentru o fractură pelviană depind de tipul și amploarea leziunii, precum și de vârsta și starea generală a sănătate a pacientului. De asemenea, este important dacă tratamentul a fost conservator încă de la început (ca în cazul fracturilor pelvine stabile) sau dacă reabilitarea a fost precedată de o intervenție chirurgicală (ca în cazul fracturilor instabile sau al politraumelor). De regulă, pacienții care au suferit o fractură pelviană trebuie să respecte mai întâi de toate repausul strict la pat, deoarece pelvisul deteriorat trebuie să fie complet ușurat cel puțin 2-4 săptămâni.
Cu toate acestea, chiar dacă pacientul ar trebui să salveze bazinul, terapia începe deja în prima zi. Terapeuții special instruiți se asigură că mobilitatea pelvisului este menținută cât mai mult posibil. Acest lucru este asigurat de exerciții pasive, în care terapeutul mișcă cu atenție pelvisul fără ajutorul pacientului pentru a menține flexibilitatea structurilor și a mușchilor din jur.
Odată ce prima fază a vindecării este completă și pacientul este capabil să exercite din nou presiune, mușchii regresați sunt reconstruiți cu exerciții ușoare de încordare. Terapia cu exerciții fizice în apă este, de asemenea, importantă pentru a restabili mobilitatea pelvisului după perioada lungă de odihnă. În anumite circumstanțe, este posibil ca pacientul să fie nevoit să reînvețe să meargă din nou în mod normal, prin urmare antrenarea mișcării și manuală terapie de antrenament poate face parte, de asemenea, din reabilitare.
Când este posibilă din nou o secvență normală de mișcări, scopul este în mod specific întărirea mușchilor și restabilirea stabilității pelvisului, astfel încât persoanele afectate să-și poată stăpâni din nou viața de zi cu zi fără probleme și independent, fără restricții. În funcție de gravitate și leziuni concomitente, întregul proces de reabilitare poate dura câteva luni. Pentru a evita daunele care rezultă în consecință, pacienții ar trebui să înceapă din nou să facă sport singuri după obținerea permisiunii unui medic. Pentru a preveni leziunile pe termen lung, este logic ca pacientul să efectueze exercițiile învățate în timpul procesului de reabilitare independent la domiciliu.
Toate articolele din această serie:
