Fizioterapie pentru displazia șoldului

Mobilitatea articulatia soldului poate fi limitat în cazul displazie de șold. Malpoziții axiale compensatorii și a picior diferența de lungime poate influența tiparul de mers în displazie de șold. Sarcina modificată pe acetabul promovează dezvoltarea articulatia soldului artroza. Boala displazie de șold apare mai frecvent la fete decât la băieți.

5 exerciții simple de imitat

1. exercițiu - „Bridging” 2. exercițiu - „Variație” 3. exercițiu - „Squatting” 4. exercițiu - „Întindere il adductorilor”5. exercițiu -„ Întinderea flexorilor de șold

Conținutul fizioterapiei

  • mobilizare
  • Întărire
  • elongație
  • Terapie manuală
  • Terapie psihica
  • Dezvoltarea unui program de teme

Mobilizarea șoldului și a bazinului joacă un rol important în terapia articulatia soldului displazie. Un dezechilibru muscular și o restricție a mobilității articulației șoldului întărește ameliorarea posturilor și favorizează încărcarea incorectă a articulației. O terapie mobilizatoare servește la menținerea mobilității și a eficienței funcționale a articulației.

Cu toate acestea, din cauza condițiilor anatomice, rezultatele mobilizării sunt limitate în unele direcții de mișcare și nu trebuie forțate, deoarece stabilitatea articulațiilor în aceste zone poate fi insuficientă. Mobilizarea are loc de obicei în mod activ de către pacient. În practică, se efectuează activ exerciții de mobilizare.

Exercițiile specifice sunt folosite pentru a mișca articulația șoldului cu cea mai mare gamă posibilă de mișcare. De exemplu, încercuirea cu genunchiul în fața corpului într-o măsură mare și cuprinzătoare este un exercițiu eficient. Direcțiile de mișcare restricționate pot fi elaborate și apoi tehnici precum mișcarea pasivă, pasivă întindere, tehnicile terapeutice manuale sau tratamentele complementare ale țesuturilor moi pot fi îmbunătățite de terapeuți.

Cu toate acestea, majoritatea lucrărilor, în ceea ce privește mobilizarea articulației, se află la pacient. Odata ce articulații au fost tratați de terapeut, este sarcina pacientului să mențină mobilitatea articulației șoldului și a articulațiilor înconjurătoare prin exerciții regulate, consistente, pentru a asigura succesul terapiei. Întărirea este probabil unul dintre principalele obiective în tratamentul displaziei articulațiilor șoldului.

Deoarece displazia articulației șoldului este o substanță anatomică neschimbabilă condiție, este deosebit de important să compensați eventualele puncte slabe și instabilități prin intermediul unui program de întărire țintit pentru a evita încărcarea incorectă pe termen lung a articulației șoldului în sine, dar și a înconjurătorului articulații. Un program de consolidare stabilizator este indicat ca parte a procesului de consolidare. În practică, se recomandă lucrul cu propria greutate corporală, deoarece acest lucru este mai funcțional decât antrenamentul pe mașini, care ar trebui să fie folosit ca completa.

Pacientului i se arată exerciții care ar trebui să fie elaborate împreună în timpul terapiei. Acestea servesc la stabilizarea femuralului cap în priză și îmbunătățirea funcției articulare în viața de zi cu zi. Succesul terapiei de întărire depinde de pacient, care trebuie urgent să efectueze exercițiile în mod regulat și constant pe cont propriu acasă după terapie pentru a asigura îmbunătățirea pe termen lung.

Întindere are, de asemenea, o mare importanță în tratamentul displaziei articulațiilor șoldului. Acesta servește la mobilizarea articulației șoldului și este destinat să îmbunătățească poziția articulației în priză. Deși accentul este pus pe întărire, întărirea grupurilor musculare slabe include întotdeauna întinderea mușchilor care lucrează prea mult pentru a permite o stabilitate musculară echilibra.

Intinderea trebuie să fie predată pacientului în timpul terapiei, astfel încât acesta să poată efectua independent și corect acasă. De exemplu, întinderea mușchilor fesieri în decubit dorsal (pacientul ajunge în jurul angajaților coapsă și îl întoarce pe celălalt peste angajat picior, apoi trage coapsă la piept cu mâinile, piciorul întors este întins, întinderea trebuie simțită pe exteriorul coapsei) sau întinderea flexorilor șoldului (din poziția culcat, un picior este apucat de coapsă și tras spre piept, celălalt picior rămâne lung și întins pe tampon, de asemenea cap și spatele rămân relaxați. Tragerea trebuie simțită în zona inghinală) sunt exerciții importante în displazia articulației șoldului. Terapeutul poate susține întinderea cu tehnici pasive și, dacă este necesar, poate trata manual structurile scurtate.

Întinderea trebuie menținută timp de aproximativ 30 de secunde, apoi poziția este eliberată pentru scurt timp și după o pauză de aproximativ 20 de secunde poziția este luată din nou. Sunt suficiente 3-4 seturi. În terapia manuală pentru displazia articulației șoldului, mecanica articulației poate fi influențată pozitiv.

În zona articulației șoldului se lucrează adesea cu o centură care este plasată în jurul pacientului coapsă. Acest lucru permite o influență mai bună asupra articulației șoldului. În terapia manuală, scopul este de a îmbunătăți rularea femuralului cap în acetabul.

Displazia existentă poate duce la încărcare incorectă compensatorie și ameliorarea posturilor. Acestea se pot manifesta, de exemplu, în zona coloanei vertebrale, unde pot fi influențate pozitiv de tehnici terapeutice manuale specifice. După un diagnostic individual, terapeutul manual ajustează pacientul într-o anumită poziție și poate trata, de exemplu, fațeta articulații a coloanei vertebrale, de care sunt deseori responsabili durere și tensiune.

În cadrul terapiei manuale, pe lângă tehnicile de terapie pasivă, pot fi utilizate și exerciții active pentru pacient, care sunt destinate să ajute la refacerea musculaturii echilibra și preveniți încărcarea incorectă din cauza poziției modificate a articulației șoldului. Kinetoterapia poate fi utilizată și în tratamentul displaziei articulațiilor șoldului. Deoarece displazia articulației șoldului este o malformație existentă a articulației, kinetoterapia vizează mai mult atenuarea simptomelor decât schimbarea mecanicii articulațiilor.

Cu toate acestea, acest lucru duce adesea la tensiune și încărcare incorectă în zona șoldului în sine, dar articulațiile înconjurătoare pot fi, de asemenea, afectate de statica modificată. În terapia fizică a displaziei articulațiilor șoldului, aplicații de căldură (aer cald, lumină roșie, fango) pentru relaxare a musculaturii poate fi considerată. Electroterapie și ultrasunete poate fi aplicat și la locația corespunzătoare.

Curentul crește sânge circulație și ameliorează durere. Băi și gimnastica cu apa poate fi utilizat în caz de displazie a articulației șoldului pentru o întărire fără stres. Este important să se întărească mușchii șoldului și pelvisului pentru a oferi sprijin muscular capului femural în priză.

Gimnastica cu apă este ideal pentru aceasta, deoarece greutatea corpului este redusă prin flotabilitatea apei, iar articulația este protejată în timp ce mușchii lucrează. O displazie de șold este o schimbare existentă în articulație, care nu poate fi modificată fundamental prin terapie. Scopul este de a influența aparatul de stabilizare musculară în așa fel încât să mențină o funcție articulară fiziologică cât mai nestresată posibil.

Este important să rețineți că, fără practica regulată, progresul terapiei se va pierde. Mușchii trebuie antrenați și întăriți permanent, iar grupurile musculare care tind să se scurteze trebuie întinse din nou și din nou. Consecința pacientului de a-și desfășura regulat programul pentru teme este decisivă pentru succesul pe termen lung al terapiei.

Este responsabilitatea pacientului să întrebe terapeutul dacă există incertitudini cu privire la exerciții sau să solicite variații ale exercițiilor pe care să le poată integra în rutina sa zilnică în cel mai bun mod posibil. Terapeutul trebuie să se asigure că programul de exerciții se desfășoară corect și că alegerea exercițiilor este optimă și adaptată individual pacientului. Dacă apar reclamații sau întrebări în timpul exercițiilor acasă, acestea ar trebui verificate de un expert pentru a corecta eventualele erori cât mai curând posibil.