Fizioterapie Gimnastica fizica

Sinonime în sens mai larg

Gimnastica terapeutică, terapia mișcării, kinetoterapia (subzona fizioterapiei - fizioterapie), kinetoterapia Termenul fizioterapie a înlocuit termenul de fizioterapie din 1994 și este astfel orientat către utilizarea internațională. În următorul subiect voi folosi ambii termeni sinonim, deoarece fizioterapia este încă foarte des utilizată în limbajul general. Cuvântul fizioterapie este derivat din cuvintele grecești fizio = natură și terapeie = însoțire de tratament.

Fizioterapia-kinetoterapia este un remediu prescris de un medic pe baza unui diagnostic medical și constând din mai multe forme diferite de terapie, care are ca scop menținerea sau restabilirea unei capacități cât mai mari de mișcare și funcționare în plan fizic (= somatic) și mental (= psihologic) simț al unei persoane. Capacitatea de mișcare și funcționare poate fi afectată de boli, accidente, tulburări congenitale sau conduită necorespunzătoare în viața de zi cu zi. Acest obiectiv se bazează pe definiția lumii Sănătate Organizația (OMS), care descrie sănătatea ca o stare de bunăstare fizică și mentală.

Utilizarea diferitelor forme active și / sau pasive de tratament (descrierea care urmează) poate elimina durere la om, restabiliți mișcările sănătoase (fiziologice) sau funcțiile de înlocuire, echilibra dezechilibre ale forței musculare (dezechilibre musculare) și promovează dezvoltarea fiziologică la copii. Acesta oferă pacientului un instrument (ajutor pentru auto-ajutorare) pentru a susține și continua activ și independent procesul de vindecare și pentru a preveni noi probleme. Deja în antichitate era cunoscut efectul relaxant al exercițiilor de gimnastică, masajelor și băilor de vindecare, se foloseau izvoare termale și minerale.

Hipocrate (în jurul anului 400 î.Hr.), care considera corpul viu ca un organism, sănătate as echilibra iar boala ca stare generală fizică (fizică) și mentală (psihologică) perturbată, susținea opinia medicală că natura are propria sa putere de vindecare. Acest principiu poate fi găsit în zilele noastre în multe forme de fizioterapie care stimulează puterile de auto-vindecare ale organismului.

Deja în secolul al XVIII-lea, un profesor suedez de sport a dezvoltat gimnastică terapeutică țintită din exerciții fizice, în secolul al XIX-lea utilizarea băilor terapeutice, gimnastica cu apa și sănătate educație etc. (Sebastian Kneipp, tatăl hidroterapiei (terapia apei) sa bucurat de o popularitate crescândă. La începutul secolului al XX-lea, un medic din Berlin a adus „gimnastica suedeză de remediere” în Germania și a definit profesia de „gimnastă”.

Ca urmare a războaielor și a creșterii accidentelor profesionale, necesitatea tratamentului a crescut și a extins aplicarea fizioterapiei în diferite domenii ale medicinei, cum ar fi chirurgia și neurologia. Termenul fizioterapie fizioterapie acoperă o gamă largă de măsuri terapeutice și domenii de activitate. Astăzi, fizioterapia este o parte importantă a medicinei moderne și multe succese de tratament în practică, spital și reabilitare nu s-ar realiza fără fizioterapie. Poate fi utilizat la orice vârstă și este chiar mai eficient și mai puțin riscant pentru unele probleme decât terapia medicamentoasă. Datorită conștientizării crescânde a multor pacienți de a dori să participe activ la procesul lor de recuperare și de a cântări beneficiile și riscurile altor proceduri terapeutice, un tratament care activează propriile puteri de auto-vindecare a organismului devine din ce în ce mai important.