Benzi adezive
Când terapeuții sau medicii vorbesc despre „taping”, înseamnă aplicarea de benzi adezive, elastice (așa-numitele benzi kinesio) pe piele. Modul lor de acțiune nu a fost încă clarificat științific, dar există numeroase rapoarte pozitive de experiență. În cazul în care inflamația tendonului peroneal, înregistrarea poate ajuta pentru a da glezna articulație mai multă stabilitate, ameliorează durere și reduce posibilele umflături.
Există diverse tehnici de aplicare pentru aplicarea benzilor. Prin urmare, o singură posibilitate este descrisă mai jos. Persoana afectată se așează pe o bancă de tratament, astfel încât să își poată extinde complet picioarele, iar piciorul părții afectate să iasă dincolo de capătul bancii.
Acum persoana afectată își trage degetele spre el, astfel încât exteriorul glezna este în unghi drept, poziție neutră (90 °). Prima bandă este atașată cu un capăt la interiorul osul călcâiului. De acolo, banda este trasă pe talpa piciorului spre exterior glezna și peste punctul cel mai dureros (de obicei deasupra gleznei exterioare) drept în sus de-a lungul exteriorului gambei. Fără a trage, banda este netezită acolo. O a doua bandă este aplicată transversal pe interiorul piciorului și de acolo este lipită în jurul călcâiului și a osului gleznei cu tragere înapoi.
Tendonul peroneal rupt
Tendonul peroneal se rupe numai în cazuri rare. Dacă da, este de obicei rezultatul unui traumatism acut. Afectează adesea alergătorii sau jucătorii de fotbal.
Cu toate acestea, tendonul peroneal se poate rupe și dacă a fost suprasolicitat de ani de zile și a fost deteriorat anterior. Apar dureri puternice, astfel încât persoanele afectate nu mai pot apărea de obicei. Dacă tendonul peroneal se rupe, medicii disting dacă este fie o ruptură longitudinală în interiorul tendonului, așa-numitul „sindrom peroneal de divizare a tendonului”, fie dacă tendonul a alunecat din lagărul său de alunecare.
Această distincție este crucială pentru tratament, astfel încât primul pas este efectuarea unei tomografii prin rezonanță magnetică (RMN). Cu această procedură de diagnostic, leziunea poate fi bine vizualizată și localizarea lacrimei poate fi evaluată. Sindromul despărțit al tendonului peroneal, de exemplu, este cel mai frecvent observat la nivelul gleznei externe și afectează de obicei tendonul mușchiului fibulei scurte.
Dacă leziunea este proaspătă, se poate începe terapia conservatoare. Aceasta constă în principal în imobilizarea articulația gleznei într-un inferior picior-orteză de picior (Walker) timp de cel puțin 6 săptămâni. În majoritatea cazurilor, totuși, diagnosticul este întârziat, astfel încât intervenția chirurgicală este necesară.
Toate articolele din această serie:
