Introducere
Imagistica prin rezonanță magnetică sau RMN pe scurt, este o tehnică de imagistică secțională radiologică care face posibilă afișarea organelor, mușchilor și articulații fără radiații dăunătoare. În acest proces, protonii, nucleele încărcate pozitiv de hidrogen, care se găsesc în fiecare celulă a corpului uman, sunt făcute să vibreze de un magnet mare și se măsoară semnalul pe care îl emit atunci când revin la starea lor inițială. Deoarece organele, tendoane iar mușchii sunt astfel afișați cu contrast ridicat, RMN-ul este deosebit de potrivit pentru imagistica Tendonul Ahile. În acest fel, leziuni sau inflamații ale Tendonul Ahile pot fi văzute.
Indicaţie
Un RMN al Tendonul Ahile trebuie efectuată dacă se suspectează inflamația cronică a tendonului lui Ahile sau pentru a confirma o posibilă ruptură sau o ruptură parțială. Un RMN al tendonului lui Ahile poate fi, de asemenea, efectuat pentru a planifica o posibilă operație. O metodă alternativă ar fi o ultrasunete a tendonului lui Ahile.
Procedură
În cazul unui RMN al tendonului lui Ahile, pacientul este informat de radiologul responsabil cu privire la scopul și procedura examinării, inclusiv orice contraindicații, cum ar fi stimulatoare cardiace, implanturi auditive sau alte părți metalice din corp, înainte de examinare. Pacientul trebuie să îndepărteze toate obiectele metalice, cum ar fi bijuteriile și, dacă este necesar, să îmbrace o cămașă pentru pacient. Ulterior, pacientul se întinde pe masa RMN-ului, primește o protecție auditivă din cauza zgomotelor puternice ale RMN-ului și sunt realizate imagini transversale și longitudinale ale părții afectate.
Mediul de contrast nu este întotdeauna dat în timpul RMN al tendonului lui Ahile, deoarece o leziune datorată formării edemului, adică acumularea de apă în jurul leziunii, poate fi adesea bine vizualizată prin secvențe speciale (setări pe dispozitiv). O ruptură a tendonului lui Ahile poate fi adesea dezvăluită printr-o întrerupere a tendonului, pentru care nu este necesar niciun agent de contrast. Chiar și contururile modificate sau îngroșarea tendonului pot fi afișate bine fără a utiliza mediu de contrast. Mediul de contrast ar putea fi utilizat, de exemplu, dacă se suspectează o inflamație cronică a tendonului lui Ahile sau în căutarea necroze, adică a părților moarte ale tendonului. Dacă ar trebui să fie necesar un mediu de contrast, care este decis de către medicul examinator la fața locului, acesta este administrat printr-un acces intravenos, care este plasat înainte de examinare și îndepărtat din nou după examinare.
