Zalcitabină este un așa-numit medicament antiviral pentru administrare orală administrare. Este clasificat ca membru al grupului de inhibitori ai nucleozidelor revers transcriptazei (NRTI) medicamente și este utilizat în antivirale terapie a infecției cu HIV.
Ce este zalcitabina?
Zalcitabină aparține grupului NRTI al medicamente, care sunt agenți antiretrovirali. A fost produsă pentru prima dată de Jerome Horwitz în anii 1960 în legătură cu cancer cercetare. Dezvoltarea ulterioară ca medicament pentru tratamentul HIV a fost ulterior întreprinsă de cetățeanul SUA Rac Institutul (NCI). În 1992, medicamentul a fost aprobat pentru monoterapie, iar în 1996 și pentru combinație terapie. Vânzările în Germania au fost întrerupte la 31 decembrie 2006, din cauza introducerii unor forme mai noi de terapie. Zalcitabină a fost utilizat pentru tratarea pacienților cu HIV de tip 1. Din punct de vedere structural, este un derivat, adică un compus chimic modificat al nucleozidului citidină. Mai mult, zalcitabina este un analog al deoxicicidinei. Zalcitabina este un cristal alb praf care este solubil în de apă.
Efecte farmacologice asupra corpului și organelor
Zalcitabina a fost distribuită sub formă de comprimate. După ingestie precum și absorbție, medicamentul este transformat în 5'-trifosfat activ din punct de vedere farmacologic. Conversia este urmată de încorporarea în genomul viral. Deoarece grupul hidroxil lipsește în molecula substanței active, sinteza ADN a HI viruși este imediat inhibat. Zalcitabina este transportată aproape exclusiv în mod liber sânge; nu este legat de plasmă proteine. Timpul de înjumătățire al zalcitabinei este de aproximativ două ore, iar valoarea sa biologică este de 80%. Cu toate acestea, organismul folosește doar aproximativ 30% din ingredientul activ absorbit, în timp ce restul este excretat renal - adică prin rinichi - sub formă nemodificată.
Utilizare medicală și utilizare pentru tratament și prevenire.
Zalcitabina a fost utilizată până la sfârșitul anului 2006 ca parte a terapiei combinate la pacienții cu HIV de tip 1. În timpul infecției, HI viruși se înmulțesc în celulele corpului. Nou format viruși sunt eliberate în cele din urmă și răspândite pe tot corpul. Acest lucru duce la infectarea altor celule, iar boala continuă să se răspândească în celulele neinfectate. Datorită unei enzime, zalcitabina se asigură că nu se poate forma ADN nou al virusului. Până la întreruperea vânzărilor, zalcitabina a fost considerată o alternativă pentru pacienții care nu au putut tolera zidovudina sau pentru care tratamentul cu zidovudină a fost ineficient. La acești pacienți, zalcitabina a prezentat același efect ca didanozină. Pentru zalcitabină, ca și pentru toate celelalte disponibile medicamente pentru pacienții cu HIV, nu este posibilă vindecarea infecției. Doar progresia bolii poate fi întârziată.
Riscuri și efecte secundare
Zalcitabina poate provoca reacții adverse. Acestea se manifestă în moduri diferite de la pacient la pacient. Efectele secundare tipice ale antivirale sunt în principal durere de cap, diaree, constipaţie, greaţă, pierderea poftei de mâncare, o schimbare în procentul de grăsime corporală, mâncărime sau chiar oboseală. Un medic trebuie consultat imediat dacă apar reacții adverse datorate zalcitabinei, cum ar fi reacții alergice severe (de exemplu, dificultăți respiraţie, umflarea gură și față sau buze, urticarie), crampe, senzație rece, inimă probleme (de exemplu (de exemplu, bătăile inimii prea rapide sau prea lente), somnolență și ameţeală, ficat inflamaţie, amorțeală sau durere la nivelul membrelor (brațe, picioare, mâini, picioare), ulcere în gură și gât, sever greaţă și vărsăturisau dificultăți severe la înghițire. Efecte secundare precum febră, os și dureri articulare, și neuropatii (boli ale perifericului sistem nervos) au apărut și în timpul tratamentului cu zalcitabină. A evita interacţiuni, nu luați medicamente ale căror ingrediente active pot provoca neuropatii. Aportul simultan de lamivudină inhibă efectul zalcitabinei. Utilizarea zalcitabinei nu este indicată în bolile existente ale ficat, boli cunoscute ale perifericului sistem nervos, precum și hipersensibilitatea existentă la substanța activă. În timpul tratamentului, al pacientului sânge numărul trebuie verificat în mod regulat de către medic. Acest lucru sa aplicat și pacienților cu existență pancreatită iar la pacienții cu creștere alcool consum.
