Ganciclovir: Efecte, utilizări și riscuri

Ganciclovir este numele dat unui agent virostatic. Este eficient împotriva herpes viruși.

Ce este ganciclovirul?

Ganciclovir este un analog al bazei nucleice guanină. Ca agent virostatic, este utilizat pentru tratarea infecțiilor cauzate de herpes viruși. Ingredientul activ a fost aprobat în Europa în anii 1980. În Germania, medicamentul este utilizat sub denumirea de preparat Virgan și Cymeven. Există o relație structurală între antivirale ganciclovir, penciclovir, și aciclovirul.

Acțiune farmacologică

Ca agent virostatic, ganciclovirul are proprietatea de a inhiba creșterea viruși. Medicamentul își exercită efectele în primul rând împotriva herpes viruși, care includ familia completă a virusului herpes uman. Efectele sale sunt deosebit de pronunțate împotriva citomegalovirus (CMV). Din acest motiv, medicina îl folosește de obicei împotriva acestui germen. După ce ganciclovirul intră în corpul pacientului, are loc o transformare chimică. Se formează forma activă a antiviralului, care este trifosfatul de ganciclovir. Această substanță se formează în principal în celulele corpului infectate de viruși. Medicamentul este fosforilat de diferite kinaze, ceea ce servește încorporării ulterioare în ADN-ul virusurilor. Ganciclovirul prezintă o mare asemănare cu ADN-ul viral care constituie blocul guaninei. Această încorporare greșită are ca rezultat o întrerupere a lanțului, deoarece ganciclovirul nu este recunoscut ca un element constitutiv al polimerazei virale. Prin urmare, nu se mai produce replicarea ADN-ului viral. Prin urmare, virusul nu se mai poate reproduce. Unul dintre dezavantajele ganciclovirului este însă că efectul său nu este vizat. Astfel, antiviralul nu numai că inhibă creșterea virusurilor, dar are și un efect negativ asupra proceselor metabolice ale celulelor sănătoase ale corpului. Ca urmare, există uneori unele reacții adverse grave. Oral biodisponibilitate de ganciclovir este scăzut, la doar 5%. Din acest motiv, este adesea administrat intravenos. Antiviralul este excretat din corp aproape neschimbat de rinichi. Dacă funcția renală este normală, eliminare timpul de înjumătățire este între 1.5 și 3 ore.

Utilizare și aplicare medicală

Indicațiile pentru utilizarea ganciclovirului includ în primul rând boli cauzate de herpesvirusul uman 5 (HHV 5). Este, de asemenea, cunoscut sub numele de citomegalovirus. În general, indicațiile sunt imunodeficiență (precum SIDA) și transplanturi de organe. Ca gel pentru ochi, ganciclovirul este potrivit și pentru tratamentul herpesului ocular (cheratita herpetică). Mai mult, au loc tratamente experimentale ale degenerărilor maligne, de care sunt responsabili virusii oncolitici. Pentru selecția negativă, ganciclovirul este utilizat și în biochimie. Datorită scăderii orale biodisponibilitate din antiviral, pacientului i se administrează de obicei două doze unice zilnic, în valoare de 5 miligrame pe kilogram de greutate corporală. Aceasta se administrează sub formă de perfuzie la intervale de timp de 12 ore. Infuzia se administrează prin intermediul unei mari nervură. Cu toate acestea, ganciclovirul poate fi administrat și pe cale orală. În acest caz, pacientul ia 1 gram pe zi între mese. Formele de dozare externe sub formă de gel pentru ochi sunt disponibile și în Germania din 2006.

Riscuri și efecte secundare

Deoarece ganciclovirul are proprietăți toxice considerabil mai mari decât alte antivirale precum aciclovirul, există un risc mai mare de efecte secundare, care pot fi foarte diverse. De exemplu, există adesea o reducere a anumitor albe sânge celule, diaree, dificultate respiraţie, o lipsă de alb sânge celule, pierderea poftei de mâncare, infecții fungice în gură, dureri de cap, probleme de somn, infecții ale tractului urinar, celulită, tulburări de anxietate, depresiune, confuzie, durere abdominală, greaţă, vărsături, tuse, dificultăți la înghițire și constipaţie. Alte reacții adverse nedorite includ gândirea afectată, anorexie, inflamaţie a piele, mâncărime, transpirații nocturne, ureche durere, tulburări nervoase, ficat tulburări funcționale, musculare durere, dureri de spate, febră, oboseală, rigiditate, dureri în piept, slăbiciune și scădere în greutate. Chiar și detașarea retinei și sânge otravire (sepsis) sunt posibile. Ocazional, aritmii cardiace, pierderea auzului, tulburări vizuale, reacții alergice severe, arsură, căderea părului, masculin infertilitate, și insuficiență renală și psihoză apar de asemenea. Dacă pacientul suferă de o alergie sau hipersensibilitate la ganciclovir sau la alte antivirale precum valaciclovir, valganciclovir și aciclovirul, medicamentul nu trebuie administrat în nici un caz. Acest lucru se aplică și în cazul în care există o deficiență pronunțată a trombocite or celule albe sau dacă hemoglobină nivelul este prea scăzut. În caz de disfuncție renală este necesară administrarea cu precauție de către medic. În astfel de cazuri, medicul trebuie să cântărească riscurile împotriva beneficiilor. Ganciclovir nu trebuie utilizat în niciun caz în timpul sarcină și alăptarea, deoarece copilul ar putea fi altfel grav deteriorat sau poate suferi malformații. Consistent contracepție este recomandat atunci când luați medicamentul. Ganciclovirul nu este, de asemenea, potrivit pentru copiii cu vârsta sub 18 ani. Utilizarea ganciclovir în același timp cu anumite alte medicamente poate duce la interacţiuni. De exemplu, există adesea un risc de perturbare crescută a formării celulelor sanguine. Riscul este deosebit de mare în cazul ingredientelor active utilizate pentru tratare cancer. Acestea includ citostaticelor precum vinblastina și vincristină și agenți chimioterapeutici precum pentamidină și dapsone. Există, de asemenea, un risc cu agenți antifungici, cum ar fi flucitozină și amfotericina B. Nu se recomandă administrarea ganciclovirului cu ingredientul activ zidovudină, care este, de asemenea, utilizat pentru combaterea virușilor. În cazul unei combinații, pacientul riscă cele mai grave leziuni la formarea celulelor sanguine. Dacă ganciclovir se administrează concomitent cu cefalosporine or peniciline, există riscul de convulsii.