Escitalopram este un medicament care aparține grupului selectiv serotonina inhibitori ai recaptării (SSRI). Este utilizat în principal în tratamentul depresiune.
Ce este escitalopramul?
Escitalopram este o antidepresiv care aparține grupului selectiv serotonina inhibitori ai recaptării (SSRI). Se utilizează în tratamentul depresiune, tulburare de anxietate generalizată, fobii sociale și panică și tulburări obsesiv-compulsive. Are efect stimulant și se administrează și pentru durere cauzate de diabetici polineuropatie. Ei biodisponibilitate este de 80%, iar timpul său de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Nivelul maxim activ este atins după aproximativ 4 ore. Se administrează sub formă de tabletă sau soluție.
Efecte farmacologice asupra corpului și organelor
Escitalopram este forma S chimic activă (enantiomerul S din racemat) al citalopramului. Are modul de acțiune al selectivului serotonina inhibitori ai recaptării. Escitalopram blochează substanțele de transport responsabile de returnarea neurotransmițător serotonina la locurile sale de stocare după ce a avut loc transmiterea semnalului. Ca urmare a acestei inhibiții, mai multă serotonină liberă este disponibilă în creier pentru transmiterea semnalelor nervoase. Acest lucru poate explica, de asemenea, efectele de ridicare a dispoziției și anti-anxietate ale escitalopramului. Efectul său este comparabil cu cel al citalopramului, dar apare mult mai repede. Îmbunătățirile inițiale pot fi observate după doar una până la două săptămâni de utilizare regulată.
Utilizare medicală și utilizare pentru tratament și prevenire.
Așa-numitul endogen depresiune (depresie majoră), tulburare de panica (cu sau fără agorafobie), tulburare de anxietate generalizată, obsesiv-compulsive, și fobiile sociale sunt considerate indicatori pentru utilizarea escitalopramului. Se folosește și pentru durere cauzate de diabetici polineuropatie. În plus, există dovezi ale eficacității pentru condiții precum migrenă, simptomele menopauzei, sindromul disforic premenstrual și cursă pentru a îmbunătăți performanța cognitivă. Escitalopram nu este indicat pentru tratamentul copiilor și adolescenților. antidepresiv trebuie luat întotdeauna exact așa cum a indicat medicul. Cu excepția cazului în care medicul curant prescrie altfel, este obișnuit doză pentru adulți este de 10 mg o dată pe zi. Maximul zilnic doză este de 20 mg. Pacienții vârstnici iau 5 mg escitalopram o dată pe zi; o creștere ar trebui discutată cu medicul. Nu doză ajustarea este necesară la pacienții cu disfuncție renală ușoară până la moderată; în disfuncția renală severă, medicamentul nu trebuie utilizat sau trebuie utilizat numai după consultarea medicului. Dacă pacientul suferă de o disfuncție hepatică ușoară până la moderată, doza zilnică este de 5 mg; după 2 săptămâni, doza poate fi crescută la 10 mg în consultare cu medicul. Durata tratamentului este determinată de medic. Ca în cazul oricărui medicament, durata tratamentului cu escitalopram variază. Nu este neobișnuit ca tratamentul să aibă succes numai după câteva săptămâni. Cu toate acestea, luând comprimate nu trebuie întrerupt. În plus, tratamentul trebuie continuat cel puțin 6 luni după ce semnele bolii au dispărut.
Riscuri și efecte secundare
Efectele secundare foarte frecvente ale administrării escitalopramului includ durere de cap, insomnie, greaţă, constipaţie, slăbiciune, tremur, somnolență, transpirație crescută și uscat gură. Deseori există și probleme cu somnul, concentrare, memorie, senzație, vedere, gust, sau anxietate, oboseală, nervozitate, confuzie, modificări ale apetitului, modificări ale greutății, probleme digestive, durere abdominală, vărsături, salivare crescută, meteorism, reacții de hipersensibilitate ale piele (de exemplu, erupție cutanată, mâncărime), mușchi durere, impotență și bătăi rapide ale inimii sau o scădere a sânge presiune. Ocazional, convulsii, încetinirea bătăilor inimii, agresivitate, creșterea ficat enzime, euforie, sunete în urechi, reacții alergice (de exemplu, tuse, dificultăți de respirație), leșin sau hipersensibilitate la lumină pot apărea în timpul tratamentului cu escitalopram. Un efect secundar rar este o scădere a nivelului de sodiu în sânge; foarte rar, inflamația pancreasului și ficat, piele sângerare, sângerare gastrointestinală, pot să apară și sângerări uterine sau sângerări ale mucoasei. Mai ales la începutul tratamentului, pacienții pot fi afectați de acatisie (neliniște a membrelor) și neliniște agonizantă. În plus, utilizarea pe termen lung a escitalopramului poate afecta negativ activitatea celulelor care construiesc și descompun osul. Consecințele sunt fracturile osoase crescute sau dezvoltarea osteoporoza. Interacţiuni apar odată cu utilizarea concomitentă de escitalopram și Inhibitori ai MAO, tramadol (opioid), alcool, tiazidă diuretice (medicamente diuretice), fluvoxamină (SSRI), anticoagulante (anticoagulante), inhibitori ai agregării plachetare, cimetidina (inhibă acid gastric producția în acid stomac tulburări) și medicamente care prelungesc timpul QT. Utilizarea escitalopramului nu este indicată la pacienții hipersensibili la ingredientul activ, la pacienții cu disfuncție hepatică sau renală severă, în timpul sarcină și alăptarea, în instabilitate epilepsie, în crescut tendință de sângerare, în utilizarea concomitentă a Inhibitori ai MAO, în tendința de a hipokaliemie, în sindromul QT lung congenital (boală a canalului ionic cu interval QT prelungit patologic în curba de curent cardiac), și în decompensat inimă eșec.
