Diagnosticare diapozitive
Testarea HIV se efectuează într-o schemă în doi pași - mai întâi se efectuează un test de screening, care este confirmat de un test de confirmare. Testul de screening este o procedură imunologică - așa-numitul test ELISA. Specific anticorpi poate lega antigenul învelișului virusului.
Această legare poate fi măsurată enzimatic sau prin fluorescență. Dacă testul ELISA este pozitiv, se efectuează un test Western Blot pentru confirmare. Performanța acestui test este ceva mai complexă.
Unele HIV proteine sunt transferate într-o membrană specială. Apoi sânge a pacientului se adaugă - dacă anticorpi împotriva HIV sunt prezenți, se leagă de proteine a membranei. În plus, un Western blot permite, de asemenea, diferențierea între HIV 1 și HIV 2.
Un test ELISA pozitiv și testul Western blot permit diagnosticarea unei infecții cu HIV. Dacă testul ELISA ar trebui să fie pozitiv, dar acest lucru nu poate fi confirmat printr-o procedură Western blot, se efectuează o PCR. O PCR (reacție în lanț a polimerazei) amplifică ARN-ul viruși și poate detecta foarte precis dacă este prezentă o infecție cu HIV și care este concentrația virusurilor.
Cu toate acestea, deoarece această procedură este foarte costisitoare, este utilizată doar pentru întrebări inexacte. Pentru a pune un diagnostic de infecție cu HIV, mai mult de unul Test HIV ar trebui să fie întotdeauna efectuate. De obicei, în acest scop se utilizează o procedură ELISA și Western blot.
Ei pot detecta o infecție cu HIV cu o probabilitate foarte mare. Cu toate acestea, există o lacună de diagnostic - în primele săptămâni de infecție organismul nu a produs încă anticorpi împotriva virusului HIV. Fără acești anticorpi, însă, testul este negativ.
Din acest motiv, dacă există o suspiciune puternică de infecție cu HIV, testul trebuie repetat după câteva săptămâni. După cel mult 12 săptămâni, o infecție se dovedește pozitivă, astfel încât să se urmărească o repetare în această perioadă. Dacă rezultatele nu sunt clare, se poate efectua o PCR în plus față de procedura ELISA și Western blot.
Aceasta este o metodă de detectare foarte precisă care poate oferi un rezultat fiabil. Testul rapid poate fi efectuat și de către profesioniști în mod independent acasă. La fel ca celelalte metode, testul detectează anticorpi împotriva HIV. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că o infecție cu HIV poate fi exclusă doar la 12 săptămâni după expunere, deoarece organismul are nevoie de timp pentru a produce anticorpi.
Pentru a efectua testul, sânge trebuie mai întâi desenat. Acest lucru poate fi preluat din vârf degetului sau lobul urechii. Apoi sânge este pus în testul rapid și așteptat aproximativ 15 - 30 de minute.
Dacă acest test este pozitiv, ar trebui să consultați un medic care ar trebui să efectueze altul Test HIV pentru a confirma rezultatul. Dacă rezultatul este negativ, se recomandă repetarea testului după câteva săptămâni pentru a fi sigur. Dacă există vreo îndoială, este recomandabil să consultați un medic.
O infecție cu HIV nu este încă vindecabilă. Cu toate acestea, nu este o condamnare la moarte imediată. Medicamentele în continuă îmbunătățire mențin și îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții.
Acestea sunt rezumate sub termenul terapie antiretrovirală, adică un tratament care este îndreptat în mod specific împotriva comportamentului specific al acestui tip de virus. Acum există o gamă întreagă de agenți diferiți care atacă în diferite puncte ale ciclului de viață al unui virus. De exemplu, pătrunderea viruși în celula T poate fi suprimată.
De obicei sunt combinate cel puțin trei agenți diferiți. Aceasta se numește terapie antiretrovirală extrem de activă (TARGA). Cu ajutorul acestei forme de terapie, o speranță de viață normală este acum posibilă dacă tratamentul este început destul de devreme.
Cu toate acestea, medicamentele extrem de eficiente provoacă multe efecte secundare. În funcție de substanța activă, de exemplu, pot exista tulburări ale metabolismului, nervi sau formarea de sânge. Deoarece medicamentele trebuie luate permanent, este important să cântăriți efectele secundare împotriva eficacității lor pentru a găsi cea mai bună terapie individuală.
Eficacitatea este verificată în mod regulat. Din nou, numărul de celule T, dar și cantitatea de viruși în sânge joacă un rol. O infecție cu HIV trebuie tratată întotdeauna, altfel sistemului imunitar este distrus.
Există numeroase medicamente disponibile care inhibă replicarea virală și au o influență pozitivă asupra evoluției bolii. Există cinci clase importante de substanțe în terapia HIV: inhibitori ai nucleozidelor revers transcriptazei (de exemplu, lamivudină, abacavir, emtricitabină) Inhibitori nucleotidici ai revers transcriptazei (de exemplu
Tenefovir) Inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei (de exemplu, inhibitori de protează (de exemplu, darunavir, atazanir, lopinavir) Inhibitori ai integrazei (de exemplu, Raltegravir, Elvitegravir, Dolutegravir) Pentru a obține un succes terapeutic optim, sunt combinate diferitele clase de substanțe.
Combinațiile obișnuite sunt aportul de 2 inhibitori ai nucleozidelor sau nucleotidelor revers transcriptazei și 1 inhibitor al integrazei. O altă alternativă este combinația a 2 inhibitori nucleosidici sau nucleotidici ai transcriptazei inverse și a unui inhibitor non-nucleozidic al transcriptazei inverse. Mai mult, este posibilă administrarea a 2 inhibitori nucleosidici sau nucleotidici ai transcriptazei inverse și a 1 inhibitor de protează.
Unele dintre aceste preparate sunt disponibile în combinații fixe, astfel încât un pacient să nu trebuiască să ia multe comprimate diferite și să nu piardă urma a ceea ce se întâmplă. Terapia poate fi variată individual și poate fi, de asemenea, modificată pe parcursul tratamentului. Este important ca pacientul să-l ia în mod regulat, deoarece utilizarea incoerentă poate duce la dezvoltarea rezistenței.
Aceasta înseamnă că virușii dezvoltă un mecanism și medicamentele nu mai pot fi eficiente. Acest lucru poate avea un efect foarte nefavorabil asupra evoluției bolii unui pacient. În plus, terapia cu HIV trebuie continuată pe tot parcursul vieții pacientului.
Din fericire, pacienții cu HIV au o speranță de viață normală, cu un tratament bine ajustat.
- Inhibitori ai nucleozidelor de transcriptază inversă (de exemplu, lamivudină, abacavir, emtricitabină)
- Inhibitori nucleotidici de transcriptază inversă (de ex
Tenefovir)
- Inhibitori non-nucleozidici ai transcriptazei inverse (de exemplu efavirenz, nevirapin, etravirin)
- Inhibitori de protează (de exemplu darunavir, atazanir, lopinavir)
- Inhibitori ai integrazei (de exemplu, Raltegravir, Elvitegravir, Dolutegravir)
