Diagnostic diferentiat
Ca și în domeniul ADHD și alte domenii, problema diagnosticării „ADHD” constă în tendința de a atribui o presupusă „mică” problemă direct unei centrale învăţare problemă. Aceasta înseamnă că copiii sau adulții pot suferi „pur și simplu” de o lipsă de concentrare. Acest lucru nu este întotdeauna ADHD.
Există, de asemenea, diverse probleme de comportament la copii. Nu în ultimul rând din această cauză, este necesară o diferențiere diferențială a diagnosticului a simptomelor. Pe baza diferitelor sondaje de diagnostic, este deja clar că unele domenii încearcă în mod specific să excludă alte boli.
De exemplu, medicul încearcă să excludă bolile neurologice prin intermediul diagnostic diferentiat prin intermediul diferitelor examinări interne și neurologice ale diferitelor tulburări metabolice, vizuale și / sau ale auzului și, în special, pentru a atribui cauza actuală oricăror stări de epuizare existente. Tulburările de diagnostic diferențiale includ, printre altele, excluderea unor tulburări psihologice profunde, cum ar fi Sindromul Tourette, depresiune, tulburări de anxietate, manie, compulsii (ticuri), autism, sindromul Asperger și tulburări bipolare (= tulburări maniaco-depresive). Doar rareori copiii suferă de o altă boală în plus față de ADHD.
În zona cognitivă, inteligența redusă, tulburări parțiale de performanță, cum ar fi dislexie or discalculie ar trebui să fie excluse, precum și supradotația sau parțial lipsă de concentrare. În special, dacă există probleme în diagnostic diferentiat sunt deja definite, ar trebui excluse tulburările profunde de dezvoltare, tulburările afective și un mediu de acasă care amplifică simptomele. Diagnostic diferentiat ar trebui să includă, de asemenea, tulburări profunde de dezvoltare, tulburări afective și un mediu acasă care întărește simptomele.
Rezumat
Copiilor și adulților care suferă de ADHD le este greu să se concentreze, distracția este imensă. De asemenea, se remarcă faptul că lucrul care a fost început nu este de multe ori terminat. Acesta este exact punctul în care problemele devin clare, la care un copil cu ADHD poate fi expus în special la școală.
Chiar dacă inteligența se află în intervalul normal, uneori chiar peste medie, cei afectați nu pot sau doar cu mare dificultate să compenseze deficitele cauzate de o lipsă de concentrare. Nu este neobișnuit ca copiii și adulții cu ADHD să aibă, de asemenea, o slăbiciune la citire, ortografie sau aritmetică. Combinația dintre ADHD și deficite parțiale de performanță (dislexie or discalculie) nu pot fi excluse.
Pentru a putea ajuta persoanele afectate, terapia cu ADHD trebuie să fie vizată. Mai ales în copilărie, mustrând și insultând copiii nu schimbă nimic. Părinții și profesorii au nevoie de răbdare și mai presus de orice (auto) control. Acțiunea educațională consecventă, stabilirea și respectarea regulilor convenite este prioritatea maximă pentru copiii afectați de ADHD.
Toate articolele din această serie:
