Diagnostic | Chistul maxilarului

Diagnostic

Medicii stomatologi cu experiență sau chirurgii orali pot palpa cu siguranță manual un chist. Cu toate acestea, un diagnostic clar poate fi pus doar pe un Radiografie.Localizarea exactă a chistului oferă o indicație a tipului de chist. Numai după ce a fost îndepărtat, tipul exact poate fi determinat la microscop.

Este important ca până și cea mai mică suspiciune să fie luată și trimisă la laborator. Acolo ar trebui să se asigure că este un chist benign și nu o tumoră posibil malignă. Dacă este un chist radicular, adică unul care provine dintr-un canal nervos inflamat, sensibilitatea dintelui este verificată în prealabil.

Dacă dintele este extrem de sensibil la spray-ul rece, aceasta indică pulpită (inflamație a pulpei dentare). Un chist mic la vârful rădăcinii poate fi de așteptat chiar și fără un Radiografie. Când vine vorba de chisturi, Radiografie imaginea este cel mai important instrument pentru dentist.

Chisturile pot fi detectate doar într-un stadiu incipient doar prin imagistică. În imaginea cu raze X, acele structuri prin care trec raze X sunt afișate în negru sau întunecat. Deoarece chisturile sunt spații goale care pot fi umplute cu lichid, ele apar de obicei clar definite ca o pată întunecată în structura osoasă mai deschisă. În funcție de locație, se poate determina tipul de chist. Doar după examinarea imaginii cu raze X și evaluarea dimensiunii, se poate alege o formă de terapie.

Ce tipuri de chisturi maxilare există?

Principala distincție este între chisturile care provin din dinte în sine sau nu din dinte. Chisturile care nu sunt legate de dinți sunt, de exemplu, chisturile nazolabiale sau nazopalatinale. Se dezvoltă în zona palatul si nas și constau din resturi de țesut care nu au dispărut complet în timpul dezvoltării. Chisturile care provin din dinte sunt următoarele:

  • Keratocist: se dezvoltă acolo unde ar trebui să se formeze efectiv dintele
  • Chistul de erupție: pe dinții de lapte rupți
  • Chist parodontal: dinți de înțelepciune care străpung aparatul parodontal
  • Chistul folicular: pe coroana dinților nu este complet dezvoltat
  • Chist radicular: la vârfurile rădăcinii inflamate ale dinților
  • Chist rezidual: chistul rămas după îndepărtarea dinților
  • Chistul odontogen glandular: în osul maxilarului superior și inferior, frecvent recurent
  • Pseudochist: nu are membrană de țesut conjunctiv în jurul său, originea sa nu este încă cunoscută exact